BIROUL DIN CHIŞINĂU PENTRU ANGAJAREA RECRUŢILOR (Кишиневская контора для найма рекрутов) | Muzeul din inima mea |

BIROUL DIN CHIŞINĂU PENTRU ANGAJAREA RECRUŢILOR (Кишиневская контора для найма рекрутов)



BIROUL DIN CHIŞINĂU PENTRU ANGAJAREA RECRUŢILOR (Кишиневская контора для найма рекрутов) – birou deschis de către evrei, susţinuţi de persoane oficiale din poliţia orăşenească din Chişinău şi de cancelaria Administraţiei regionale a Basarabiei în scopul recrutării populaţiei pentru armata rusă. A.Nakko, care descrie succint activitatea acestui Birou, nu indică anul instituirii lui. Autorul scrie că de serviciile acestui Birou se foloseau, de regulă, originarii din Moldova, înscrişi, începând cu 1845, în categoria orăşenilor, dar care n-au putut să se încadreze plenar în viaţa economică şi socială orăşenească şi duceau un mod de viaţă pribeag. Ei se înscriau, pentru alte gubernii, în recruţi şi, primind 300 sau 400 rub. argint din partea persoanelor care erau obligate să pună la dispoziţie recruţi, se înrolau în rândurile ostaşilor, ca ulterior să fugă şi din nou să se angajeze, dar deja sub un alt nume. Mijlocitori în aceste afaceri ilicite erau evreii, care au deschis în Chişinău acest Birou, fiind susţinuţi de persoane oficiale din poliţia orăşenească din Chişinău şi din cancelaria Administraţiei regionale a Basarabiei, care îi ajutau pe originarii din Moldova să primească certificate pe nume străin şi să se înscrie în recruţi. Acest comerţ avantajos a continuat mulţi ani, până când în 1866 judecătorul de instrucţie din Chişinău N.Vergos (instituţie judiciară numai ce instituită) a deschis un dosar penal pe numele vinovaţilor, care s-a terminat cu condamnarea în companii de arestanţi, pe un termen de până la 3,5 ani, a mai multor persoane particulare implicate în aceste afaceri. Odată cu această măsură a fost pus capăt comerţului cu recruţi şi interzisă pătrunderea originarilor din Moldova în Basarabia[1].


[1] А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и статистическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, с. 241-241 об.