TUTORE PENTRU ADMINISTRAREA PROVIZORIE A COLONIŞTILOR TRANSDANUBIENI (попечитель для временного водворения задунайских поселенцев) | Muzeul din inima mea |

TUTORE PENTRU ADMINISTRAREA PROVIZORIE A COLONIŞTILOR TRANSDANUBIENI (попечитель для временного водворения задунайских поселенцев)


TUTORE PENTRU ADMINISTRAREA PROVIZORIE A COLONIŞTILOR TRANSDANUBIENI (попечитель для временного водворения задунайских поселенцев) – post instituit la 10 iulie 1816, cu reşedinţa în oraşul Reni, după transferarea lui A.P. Iuşnevşki în Comitetul Provizoriu al Basarabiei, când la postul de tutore pentru administrarea provizorie a coloniştilor transdanubieni[1] A.N. Bahmetev îl numeşte pe D.P. Votikioti. În competenţa tutorelui erau următoarele sarcini:
1.   Să supravegheze îndeplinirea cu stricteţe, în termenele prevăzute, a prestaţiilor şi dărilor stabilite legal de Administraţia regională.
2.    Să-i apere pe colonişti de abuzurile Administraţiei ţinutale.
3.    Să inspecteze personal de trei ori pe an localităţile populate de colonişti şi, în cazul în care depista abuzuri sau încălcări din partea starostilor, avea dreptul să-i demită, înlocuindu-i cu alte persoane.
4.    Să raporteze la timp rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei despre abuzurile comise de Administraţia ţinutală.
5.    Să urmărească ca în localităţile populate de coloniştii transdanubieni să nu se stabilească persoane străine, dezertori sau ţărani fugari din guberniile interne ruse etc.[2]
Competenţa tutorelui se extindea doar asupra administrării interne a coloniştilor şi nu substituia, în nici un fel, Administraţia ţinutală. În rezolvarea problemelor ce afectau coloniştii, ispravnicul urma să colaboreze cu tutorele coloniştilor. El nu putea lua sub strajă sau să pedepsească coloniştii fără consimţământul tutorelui. Excepţie făceau doar cazurile urgente sau cele penale[3].



[1] Într-un document, întocmit anterior datei de 23 mai 1812 şi semnat de A.Ia. Koronelli, tutorele principal al coloniştilor transdanubieni din Ţara Românească, Moldova şi Basarabia, indică 2624 de familii venite de peste Dunăre (10933 de persoane) în Basarabia (Bugeac) şi împrejurimile ei (История Молдавии. Документы и материалы. – Кишинев, 1957, том II, c. 64).
[2] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 521, f. 97, 101-102, 112.
[3] Sergiu Cornea. Organizarea administrativă a Basarabiei. – Cahul, 2003, p. 54.