BIRNIC (данник/плательщик податей) – categorie fiscală neprivilegiată,
care alcătuia majoritatea populaţiei şi asupra căreia apasă principala greutate
a dărilor[1].
Birnicii îndeplineau dările proporţional cu averea şi erau solidari la
îndeplinirea acestora. Majoritatea izvoarelor
confirmă că ţăranii care plăteau birul mai erau numiţi ţărani birnici[2].
Denumirea de ţăran birnic provine de la
darea anuală prestată de această categorie socială numită bir.
În Basarabia, în categoria
birnicilor au intrat ţăranii mici stăpâni de ocini (răzeşii) şi ţăranii
moşiereşti. Conform datelor statistice prezentate de instituţiile ţinutale, în
1826 în Basarabia erau înregistraţi 94323 familii de ţărani birnici: 27722
familii în ţinutul Orhei, 8839 – în ţinutul Bender, 6332 – în ţinutul
Akkerman, 4676 – în ţinutul Ismail, 24210 – în ţinutul Hotin şi 22544
familii în ţinutul Iaşi. Ţăranii birnici şi ţiganii Coroanei (707 familii) plăteau
darea numită bir în mărime de 10 rub.
de familie. În locul dărilor numite avaet,
dijmă, desetină, goştină şi vădrărit ţăranii
birnici de stat plăteau anual câte 23 rub. 50 kop. de familie, iar ţăranii
moşiereşti şi mănăstireşti, în locul dărilor numite desetină, goştină şi vădrărit
plăteau anual câte 2 rub. 10 kop. de familie, iar burlacii – în locul
dării numită burlacită plăteau anual
câte 5 rub. 70 kop. de persoană[3].
