COMISIA SPECIALĂ PROVIZORIE DE HOTĂRNICIE DIN BASARABIA (Бессарабская особая временная межевая комиссия) | Muzeul din inima mea |

COMISIA SPECIALĂ PROVIZORIE DE HOTĂRNICIE DIN BASARABIA (Бессарабская особая временная межевая комиссия)



COMISIA SPECIALĂ PROVIZORIE DE HOTĂRNICIE DIN BASARABIA (Бессарабская особая временная межевая комиссия) – comisie instituită la dispoziţia guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei după desfiinţarea la 26 decembrie 1868 a Armatei de cazaci din Novorosia[1], în scopul repartizării loturilor de pământ în proprietate privată ofiţerilor, cazacilor şi slujitorilor bisericeşti din cadrul Armatei de cazaci din Novorosia dizolvate[2].
Comisia era condusă de un ofiţer superior, iar în componenţa comisiei intrau: un inginer hotarnic – din partea Cârmuirii regionale din Basarabia şi doi deputaţi – din partea staniţei unde se efectua hotărnicia. Pentru efectuarea lucrărilor de hotărnicie, la dispoziţia Cârmuirii regionale din Basarabia în Comisie era delegat un inginer cadastral, care era ajutat de un inginer cadastral militar şi de doi topografi din partea Districtului Militar Odesa.
Până la finisarea lucrărilor, Comisia Specială Provizorie de Hotărnicie era ataşată Cârmuirii Militare. În activitatea sa Comisia se conducea de regulamentele existente şi era obligată să păstreze loturile ofiţerilor în acele locuri, unde ele deja existau[3]. În cazul în care unor ofiţeri nu le va ajunge pământ în locul repartizat ofiţerilor, Comisia urma să le acorde loturi în acele staniţe sau cătune unde se va dovedi a fi suficient pământ. După repartizarea loturilor de pământ ofiţerilor, văduvilor, orfanilor şi slujitorilor bisericeşti din cadrul Armatei de cazaci din Novorosia dizolvate, pământul rămas urma să fie inclus în proprietatea obştilor pentru a fi repartizat cazacilor.
Comisia urma să ţină cont şi de alte prevederi ale Regulamentului privind împroprietărirea cazacilor[4].


[1] Regulamentul privind desfiinţarea Armatei de cazaci din Novorosia a fost adoptat la 3 decembrie 1868.
[2] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 7426, f. 10.
[3] Ofiţerii erau înscrişi în categoria nobilimii basarabene, primeau terenuri agricole în proprietate privată cu dreptul de a le transmite prin moştenire. Ştab-ofiţerii primeau câte 300 desetine de pământ, ober-ofiţerii – 150 de desetine, ofiţerii în rezervă – 75 desetine (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 7426, f. 4).
[4] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 7426, f. 10-11.