BUGEAC (Буджак) | Muzeul din inima mea |

BUGEAC (Буджак)



BUGEAC (Буджак)în limba tătărească înseamnă ungi (bucak)[1], explicaţia fiind că regiunea dintre Dunăre şi Nistru se întinde mult spre Marea Neagră şi se termină într-un ungi ascuţit. După cucerirea de către otomani, în 1484, a Cetăţii Albe şi stabilirea, în urma campaniei militare întreprinse în 1538 de sultanul Soliman Magnificul în Moldova, a tătarilor în sectorul sudic al teritoriului dintre Prut şi Nistru, cu numele Basarabia, a început să fie cunoscută făşia de pământ dintre Dunăre şi Nistru, scăldată de apele Mării Negre. Paralel cu toponimul Basarabia, tătarii pun în circuit şi denumirea Bugeac, care, la începutul sec. al XVII-lea întrase în uz general. Cu înaintarea tătarilor pe teritoriul Moldovei, teritoriul B., numit Basarabia (Bugeac), s-a lărgit, limitele lui ajungând la nord până la Valul lui Traian de Sus, iar la vest – până la râul Ialpug[2].
În anii ’20-’30 ai sec. al XVII-lea denumirea geografică de Bugeac este confirmată de mai multe izvoare. În tratatul turco-polonez din 1624, spre exemplu, sunt amintiţi „Tătarii din Bugeac”. Dar, acest termen nu se referea la tătarii din teritoriile din cursul inferior al Dunării, unde se aflau oraşele Chilia, Ismail, Reni (Tomarova), ci era legat direct de tătarii de stepă şi nogai[3].
Istoricul Ion Chirtoagă consideră că între anii ’60-’70 ai sec. al XVII-lea, la cele câteva localităţi de tătari sedentari s-au adăugat neamuri de mârzaci nogai, Orac oglu şi Ot-Mehmed oglu împreună cu supuşii lor. Aceşti nogai au ocupat câmpia Moldovei, care a căpătat denumirea de Bugeac[4].
Denumirea de Bugeac semnificând, la început, o parte a Basarabiei, cu timpul a devenit sinonimul ei. Pe hărţile din sec. al XVI-lea Basarabia este tipărită cu litere mai, iar către sfârşitul sec. al XVII-lea cu litere mai mari era tipărită denumirea de „Bugeac”, iar alături, mai jos, cu litere mai mici – „Basarabia”.
Cuvântul „bugeac” mai are şi semnificaţia de unitate administrativ-teritorială[5], model de raion, utilizat şi astăzi în Turcia.


[1] Urmează să constatăm că traducerea din limba turcă a cuvântului bucak ca unghi nu redă exact sensul lui. Dicţionarul de limbă turcă veche, publicat în 1969, dă o tălmăcire mult mai exactă a acestui cuvânt: parte (parte laterală), margine, colţ (Древнетюркский словарь. – Л., 1969).
[2] Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău, 2006, p. 23.
[3] С.В. Паламарчук. Забытая земля: историческая область Бессарабия. – Одесса, 2008, с. 215.
[4] Ion Chirtoagă. Din istoria Moldovei de Sud-Est până în anii ’30 ai sec. al XIX-lea. – Chişinău, 1999, p. 108.
[5] Ю.В. Щека. Турецко-русский словарь. – М., 1997.