CĂPITAN DE
LEFEGIU (капитан де
леферджи) – comandantul lefegiilor (mercenarilor), aflaţi în serviciul
domniei, menţionat în documente de la sfârşitul sec. al XVII-lea în Ţările
Române. Era remunerat cu soldă (leafă). Ca şi marele căpitan de dorobanţi, era
considerat boier de rangul doi, fiind citat după marele armaş şi marele agă[1].
După anexarea în 1812 a Basarabiei
la Imperiul Rus, căpitanii lefegiu, similar căpitanilor de dorobanţi, au
beneficiat de unele privilegii din partea administraţiei ruse. Conform
dispoziţiei Consiliului Suprem al Basarabiei din 20 martie 1819, căpitanii
de lefegiu, soţiile lor, văduvele şi întreaga familie au fost scutiţi de plata
goştinii pentru oile care le aveau în proprietate[2]. Ca
şi căpitanii de dorobanţi, căpitanii de lefegiu intrau în categoria
raznocinţilor moldoveni şi erau scutiţi de încasarea goştinii[3].
