COMISIA PENTRU EXAMINAREA
DOVEZILOR PREZEN-TATE DE NOBILII DIN BASARABIA ÎN VEDEREA ACORDĂ-RII TITLULUI
DE NOBIL (Комиссия по рассмотрению доказательств для
присуждения дворянского звания дворянам Бессарабской области) – comisie
provizorie instituită în 1816 pentru cercetarea nobleţei familiilor boiereşti
din Basarabia. A.Krupenski, autorul unui studiu dedicat nobilimii basarabene
din sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea, consideră că comisia a fost
instituită la cererea lui Svinin, sosit din Sankt Petersburg la Chişinău, în
anul 1815, pentru examinarea şi descrierea acestei provincii, sau la iniţiativa
lui. În componenţa comisiei au intrat Sturdza, Ghica şi, în calitate de secretar,
Pruncul (Ilie Catargi, din cauza bolii, a refuzat să activeze în cadrul
comisiei). Boierilor basarabeni li s-a cerut să prezinte la Chişinău documente
care ar confirma apartenenţa lor la categoria stărilor privilegiate din
Moldova, în baza cărora puteau primi titlul de nobil (dvorean)[1]. Însă,
listele instituite în 1816 şi semnate de boierii locali nu erau recunoscute de nobilimea
locală.
Nici activitatea comisiei instituite
în 1817 pentru cercetarea nobleţei familiilor boiereşti din Basarabia nu s-a
soldat cu succes[2].
La 4 decembrie 1818, la
cererea rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev, mareşalul
regional al nobilimii Dmitrii Râşcanu urma să instituie o nouă comisie,
alcătuită din 6 deputaţi, câte un reprezentant de la fiecare ţinut, care
trebuia să se ocupe de cercetarea actelor ce urmau să confirme apartenenţa la
rangul nobiliar[3]. În adresa din 26 august
1819 mareşalul regional al nobilimii din Basarabia îi scria lui A.N. Bahmetev
că nobilimea a reacţionat negativ la apelul lui. Au urmat încă două adresări
ale lui A.N. Bahmetev pe numele lui Dmitrii Râşcanu – din 18 martie
şi din 15 iulie 1819. Dar şi de această dată nobilii nu au acceptat
iniţiativa lui, declarând că apartenenţa lor nobiliară a fost confirmată în
1818 de o comisie specială instituită sub preşedinţia lui A.N. Bahmetev,
în care au intrat membrii Consiliului Suprem al Basarabiei şi deputaţi
ţinutali, iar numele fiecărui nobil a fost înscris în Cartea genealogică, care
a fost numerotată, cusută şi ştampilată, confirmată de A.N. Bahmetev şi
toţi membrii Consiliului Suprem al Basarabiei. Doar după aceasta, constatau nobilii,
s-a purces la alegerea funcţionarilor în posturi[4]. Cu
atât mai mul că o atare situaţie era confirmată şi de Regulamentul din 1818:
„Până vor fi verificate documentele, ce dovedesc apartenenţa fiecărui nobil la
rangul nobiliar, în Consiliul Suprem al regiunii va fi întocmită o Carte a Nobilimii
în care va fi inclus neamul fiecărui nobil”[5]. Dmitrii
Râşcanu scria că până la instituirea unei noi Adunări Nobiliare nobilii vor să ia
cunoştinţă de conţinutul instrucţiunii de care urmează să se conducă Comisia pentru
examinarea dovezilor prezentate de boierii din Basarabia în vederea acordării
titlului de nobil.
Însă, datele Cărţii genealogice a
neamurilor nobiliare din Basarabia, întocmite la 1818, erau incomplete. Din
acest motiv, dar, probabil, mai mult din cauza incorectitudinii depistate în
urma verificării gradului de nobleţe al familiilor nobiliare din Basarabia,
când acestea au fost egalate în drepturi cu cele din guberniile interne ruse,
în 1821 se înfiinţează o nouă comisie[6], sub
preşedinţia lui A.N. Bahmetev, care urma să se conducă de un regulament
aprobat special la 17 februarie 1821, precum şi de actul lui C.N. Mavrocordat
din 1734, care acordau gradul de nobleţe persoanelor de la marele logofăt, până
la logofătul al treilea[7]. În
componenţa comisiei au intrat Alexandru Ghica, Ion Sturdza, Panait Cazimir,
cneazul Alexandru Cantacuzin, Gheorghe Millo, Pavel Catargi, Dmitrii Râşcanu,
Tudor Krupenski, Ion Russu, Vasile Iamandi, Iacovachi Paladi, Ion Donici şi
Matei Ziloti. În rezultatul activităţii acestei comisii, au fost alcătuite
cărţi genealogice pentru fiecare ţinut, structurate în şase compartimente.
Modalitatea de examinare şi de confirmare a titlului de nobleţe a fost adusă la
cunoştinţă tuturor boierilor basarabeni. Comisia, ce lucrase doar 11 luni, a recunoscut
titlul de nobleţe doar pentru 189 de familii, număr care, în 1824[8], la
redactarea Cărţii genealogice de către Adunarea Deputaţilor Nobilimii, a fost
redus până la 102 persoane[9].
La 12 mai
1823, rezidentul plenipotenţar interimar al Basarabiei I.N. Inzov scria
Consiliului Suprem al Basarabiei că ministrul de Interne, contele Kociubei, dispune
de informaţii că Comisia pentru examinarea dovezilor prezentate de nobilii din
Basarabia în vederea acordării titlului de nobil şi-a finisat lucrările şi a recunoscut
titlul de nobleţe doar pentru 189 de familii. Dar, pentru ca dvorenimea din
Basarabia să poată beneficia de privilegiile acordate nu doar în regiune, dar
şi pe întreg teritoriul Imperiului Rus, Consiliul Suprem al Basarabiei trebuia
să-i prezinte cărţile genealogice, însoţite de documentele originale prezentate
în Comisia din Chişinău, pentru a fi examinate din nou în Sankt Petersburg, iar
deciziile luate vor fi înaintate pentru confirmare împăratului. Din acest
considerent, la 17 mai 1823 Consiliul Suprem al Basarabiei a dat
dispoziţia să fie alcătuite cărţile genealogice[10].
Primind, la 16 ianuarie 1825,
de la contele M.S. Voronţov propuneri suplimentare, la 20 februarie
Consiliul Suprem al Basarabiei a dat dispoziţia ca mareşalii ţinutali ai
nobilimii şi şefii de poliţie să ceară de la dvorenii recunoscuţi de către
comisia din 1821 în rangul de nobleţe ca aceștia să prezinte, în original,
documentele care au fost prezentate acestei comisii, anexând la ele câte două
copii (o copie pe hârtie în valoare de o rublă, iar alta pe hârtie timbrată în
valoare de 2 ruble). Se cereau copii, fiindcă după examinarea acestor acte
documentele în original erau întoarse proprietarului, urmând să rămână
moştenire copiilor[11].
Primind la 8 mai
1825 o nouă cerere din partea guvernatorului general al Novorosiei şi
rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei, perfectată la insistenţa ministrului
de Interne, de a prezenta de urgenţa actele necesare, Consiliul Suprem al
Basarabiei dispune la 26 mai să fie urgentată pregătirea în trei exemplare
a cărţilor genealogice. Iar la 4 noiembrie înştiinţează toţi mareşalii
ţinutali ai nobilimii ca toate documentele să fie prezentate în decurs de o
lună. Dar, perfectarea cărților genealogice decurgea anevoios. Pe parcursul
acestei perioade au prezentat documentele doar 20 de persoane. Ca urmare, în şedinţa
din 7 august 1826 Consiliul Suprem al Basarabiei a stabilit ultimul termen
de prezentare a actelor – nu mai
târziu de primele zile ale lunii octombrie. La mijlocul lui octombrie
cărţile genealogice trebuiau prezentate Ministerului de Interne[12].
[7] Acordau dreptul la nobleţe următoarele
ranguri moldoveneşti: mare logofăt, mare vornic, vistiernic, hatman, postelnic,
cămăraş, agă, spătar, ban, comis, căminar, paharnic, serdar, stolnic, armaş,
medelnicer, clucer, sulger, pitar, jitnicer, şătrar, logofătul al doilea,
postelnicul al doilea şi logofătul al treilea (A.Krupenski. Op.cit.,
p. 17).
[8] Valentina Samoilenco. Boierimea din Basarabia în secolul al
XIX-lea. Statutul ei juridic şi social. – În: In memoriam professoris.
Mihail Muntean. Studii de istorie modernă. – Chişinău, 2003, p. 202.
[9] Lista acestor 102 persoane
incluse în Cartea genealogică a se vedea
în: Ал. Крупенский. Краткий очерк
Бессарабского дворянского собрания. – СПб., 1912, с. 17-19.
[10] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 761, p. I, f. 149-149 verso.
[11] Ibidem, f. 149
verso-150.
[12] Ibidem, f. 150-151.
