BEILIC (beylik) (бейлык) – termen de oricine
turcă, cu mai multe înţelesuri: domnie, stăpânire, ceea ce aparţine fiscului
(statului); casă în care erau găzduiţi trimişii oficiali sosiţi de la Poartă în
Ţările Române; oficialii otomani în Ţările Române; muncă gratuită în folosul
statului[1].
Termenul dat
s-a păstrat un anumit timp, ca o reminiscenţă a trecutului, cu diferite
semnificaţii, şi în Basarabia după anexarea ei la Imperiul Rus. Cu denumirea beilic
figurează taxă stabilită la comercializarea oilor răspândită pe teritoriul
Basarabiei până în anii ’20 ai sec. al XIX-lea[2]. La eliberarea certificatelor pentru
primirea paşapoartelor în ţinutul Bender se încasa o taxă numită бейличные деньги. Aceşti bani erau
încasaţi arbitrar de instituţiile locale, fără ştirea Dumei orăşeneşti, şi erau
folosiţi pentru salarizarea starostilor obşteşti, conţopiştilor, deputaţilor
din cadrul comisiilor de încartiruire, aflaţi pe lângă Duma orăşenească, şi pentru
alte cheltuieli necesare. Autorităţile ţinutale se plângeau că încasarea
acestei taxe cauzează prejudicii la încasarea prestaţiilor de stat[3].
