CORNĂRIT (cornăritul boilor) (корнарит) – dare pusă pe boii de negoţ – câte un leu de bou,
separat de vamă – începând de la 1705-1707. Mai târziu a fost plătită
numai de străini[1].
În Basarabia cornăritul constituia taxa
încasată de la vânzarea vitelor cornute. Cornăritul era încasat de la
negustorii care goneau animalele la iernat şi păşunat în Basarabia. Ordinea
privind iernatul şi păşunatul animalelor din străinătate în Basarabia a fost stabilită
de A.N. Bahmetev şi respectată până la sfârşitul anilor ’20 ai sec. al
XIX-lea. În baza dispoziţiilor elaborate, „…oricare străin, ce dorea să
gonească aici (în Basarabia – V.T.) la păşunat sau iernat vitele, înainta în vamă o
cerere, care permitea trecerea acestora fără achitarea taxei vamale. Stăpânului
i se elibera un certificat în care se indica numărul exact şi specia vitelor
mânate, în care judeţ acestea urmau să fie mânate de stăpân la păşunat”[2].
Judecătoria judeţeană era obligată să verifice vitele la locul păşunatului
potrivit certificatului. În caz dacă stăpânul dorea să gonească vitele înapoi,
judecătoria urma să ţină sub control această problemă, iar vitele să fie supuse
taxei vamale – „vamei” şi cornăritului[3]:
pentru fiecare cal – 1 rublă 8 kop., taur sau bou – 1 rublă 65 kop., vacă –
72 kop., viţel, berbec, oaie, capră sau ţap – 11 kop. asignate[4].
[2] AISR, F. 19,
inv. 3, d. 130, f. 1.
[3] Taxa se percepea în mărime
de 2 lei 35 aspri pentru fiecare bou, 1 leu pentru fiecare vacă, 1 leu 6 aspri
pentru fiecare cal şi 6 parale pentru fiecare oaie sau capră (AISR, F. 19, inv. 3, d. 130,
f. 5). De la sfârşitul anilor ’20 taxa în lei a fost înlocuită cu taxa
în ruble: 1 leu constituia 40 parale, sau 120 aspri, fiind egal cu 72 kopeici
asignate (AISR, F. 560, inv. 6,
d. 575, f. 26).
[4] AISR, F. 19,
inv. 3, d. 130, f. 1-1 verso.
