CANCELARIA GUVERNATORULUI CIVIL (MILITAR) AL BASARABIEI (Канцелярия Бессарабского гражданского губернатора)

CANCELARIA GUVERNATORULUI CIVIL (MILITAR) AL BASARABIEI (Канцелярия Бессарабского гражданского губернатора) – Cancelarie instituită în mod oficial la 4 decembrie 1812 de guvernatorul civil Scarlat Sturdza, în conformitate cu Regulamentul privind constituirea administraţiei provizorii în Basarabia, semnat la 23 iulie 1812 la Bucureşti de amiralul P.V. Ciceagov[1].

În componenţa Cancelariei au fost desemnaţi: Piotr Somov, în calitate de şef al cancelariei, cu un salariu de 3000 de rub., Aleksei Iuşnevski – secretar (2800 rub.), Kotov – ajutorul secretarului (1000 rub.), Piotr Repe – traducător (1500 rub.), Kohanovski – casier (700 rub.), Marseanka – registrator, Gulak – arhivar, Kras­no­leadov şi Şirkevici – funcţionari de cancelarie[2]. La 12 au­gust 1813 este încadrat în statele Cancelariei în calitate de traducător comisul Ianachi Scordeli, care poseda limbile greacă, română şi turcă[3].

Actele emise de Cancelarie erau semnate personal de Scarlat
Sturdza, pe care acesta aplica ştampila cu imaginea blazonului său.

Serviciul lucrărilor de secretariat în Cancelaria guvernatorului era comun, iar din 1840 a fost structurat în 6 birouri:

Biroul nr. 1 examina cauzele judiciare, cauzele de violare a frontierelor, accidentele.

Biroul nr. 2 examina chestiunile legate de perceperea impozitelor de stat, problemele judiciare, combaterea dăunătorilor din agricultură.

Biroul nr. 3 se ocupa de colectarea dărilor, de revizie în regiune, de situaţia din agricultură, precum şi de obţinerea unei anumite credinţe.

Biroul nr. 4 se ocupa de preţurile la pâine şi furaje, de exilarea condamnaţilor în Siberia, de arestări şi de judecată.

Biroul nr. 5 avea în atribuţie punerea la dispoziţia împăratului a datelor despre situaţia din regiune, despre cultivarea pământului, recolte, starea fabricilor şi iarmaroacelor, a informaţiilor despre cetăţenii străini.

Biroul nr. 6 punea la dispoziţie informaţii cu privire la persoanele care veneau în Rusia, la dislocarea trupelor militare, la angajarea şi concedierea din serviciu.

În anul 1873 a fost instituită structura statelor de personal ale Cancelariei guvernatorului în următoarea componenţă: guvernatorul, consilierii superiori şi inferiori, registratorul, grefierul şi funcţionarii cu misiuni speciale.

La începutul sec. al XX-lea birourile au fost suprimate, iar Cancelaria guvernatorului a fost divizată în patru secţii. În urma Revoluţiei din februarie 1917, aparatul de administraţie ţarist a fost suprimat, inclusiv instituţia guvernatorilor şi a cancelariei guvernatorului[4].

---

[1] P.V. Ciceagov (1765-1849) – amiral rus, ministru al marinei şi membru al Consiliului de Stat. După demisionarea din postul de ministru a exercitat funcţia de general-adjutant de gardă pe lângă împărat. De la 9/21 aprilie 1812, comandant al Armatei ruse de la Dunăre. După încheierea păcii de la Bucureşti în competenţa lui era şi soluţionarea problemelor basarabene.

[2] Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău, 2006, p. 68.

[3] Ibidem, p. 69.

[4] Cancelaria guvernatorului Basarabiei (1812-1917). Revista Fondului nr. 2. – Chişinău, 2003, p. 5.