PAZĂ DE
FRONTIERĂ DIN BASARABIA (Бессарабская
пограничная стража) – instituită
în baza adresei Comitetului de Miniştri, prin decizia Senatului Guvernant din 29 martie
1835 [1]. Paza
de frontieră în districtele Basarabiei şi Novorosiei a fost instituită în baza
pazei vamale [2]. Această decizie a fost
dictată de schimbările care au intervenit în structura pazei de frontieră din
sud-vestul Rusiei: declaraţia, prin care Marea Azov este recunoscută ca mare,
prevedea şi transferarea posturilor de pază (de frontiera) carantinale din
braţul Chiliei pe malul stâng al braţului Gheorghe al râului Dunărea. În februarie
1834 contele M.S. Voronţov îi comunica ministrului de Finanţe viziunile
sale referitor la această problemă.
El considera că, pentru
soluţionarea acestei probleme, pe o distanţă de 5210 verste urmau să fie
instituite 521 de posturi, iar statele de funcţionari vamali, alcătuite din 90
ofiţeri, 787 paznici şi 304 străjeri, urmau să fie completate cu 27 ofiţeri,
1674 paznici şi 1423 străjeri. Pentru întreţinerea pazei de frontiera erau
alocate anual 8 mii de ruble, iar pentru instituirea pazei – 480 mii [3].
Ministrul de Finanţe nu a susţinut
propunerea lui M.S. Voronţov, considerând numărul de ofiţeri, paznici şi
străjeri prea exagerat şi a propus ca, în caz de ciumă sau holeră, să se
întreprindă masuri concrete de moment pentru soluţionarea problemei.
Ministrul de Interne căruia i-a
fost transmisă propunerea lui M.S. Voronţov considera că trebuie micşorat
numărul de funcţionari, în special în districtul vamal Ismail, dar cu acordul
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei.
La 1 iunie 1834 aceste
păreri ale ministrului de Finanţe şi ale ministrului de Interne au
fost prezentate împăratului pentru luarea deciziei. Împăratul a considerat că
pentru întărirea frontierei sunt necesare nu mai mult de 4 regimente de cazaci.
Urma să-l contacteze pe M.S. Voronţov ca aceasta să reducă numărul
funcţionarilor[4].
Potrivit
noilor date cu referire la paza de frontiera a districtelor din Basarabia şi
Novorosia, se cereau 30 ofiţeri, 938 paznici, 1421 străjeri, 10 conţopişti şi
10 fierari. M.S. Voronţov s-a pronunţat împotriva reducerii numărului de funcţionari,
în special la Prut şi Dunăre. Aceasta din considerentul că pe Dunăre puteau să intre vase
comerciale, iar pe Prut din cauza că pe ambele maluri ale râului sunt
multe sate, locuitorii cărora, aflându-se în relaţii de rudenie, sunt gata
oricând să plece la rudele de pe celălalt mal, trecând clandestin hotarul la râul
Prut, care nu este prea adânc. Ca rezultat, M.S. Voronţov a declarat că
paza de frontieră va necesita cu mult mai puţine cheltuieli decât regimentele de
cazaci [5].
Ministrul de Finanţe, bazându-se pe
părerile lui M.S. Voronţov, a propus ca paza de frontieră să fie majorată cu
319 persoane din foştii cazaci cavalerişti din Malorosia, care aveau 10 ani
stagiu de muncă, încadrându-i în activitate treptat, pe parcursul anului.
Numărul ofiţerilor urma să fie concretizat, iar sumele de bani necesare pentru
cheltuieli urmau a fi stabilite din capitalul circular al pazei vamale şi din
alte sume ale Departamentului de Comerţ Exterior.
La 4 februarie 1841, la şedinţa Comitetului de Miniştri este discutată adresa ministrului de Finanţe şi a ministrului de Interne din 10 decembrie 1840, prin care, la propunerea guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, se cerea ca paza de frontieră din Basarabia să fie transferată din competenţa şefului districtului vamal în subordinea guvernatorului militar [7]. Dar, această propunere nu a fost susţinută. La 10 februarie 1889, în baza deciziei imperiale, la hotarul terestru de vest al Imperiului Rus este mărit numărul brigăzilor pazei de frontieră. Din numărul total de 8 brigăzi la hotarul terestru de vest au fost formate 18 brigăzi. Fiecare brigadă era împărţită în 4 secţii. La hotarul cu Basarabia au fost formate brigăzile: Hotin, Sculeni şi Ismail, care erau incluse în districtul vamal Basarabia. Brigăzile de pază au fost completate cu un număr suficient de funcţionari [8]
La 4 februarie 1841, la şedinţa Comitetului de Miniştri este discutată adresa ministrului de Finanţe şi a ministrului de Interne din 10 decembrie 1840, prin care, la propunerea guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, se cerea ca paza de frontieră din Basarabia să fie transferată din competenţa şefului districtului vamal în subordinea guvernatorului militar [7]. Dar, această propunere nu a fost susţinută. La 10 februarie 1889, în baza deciziei imperiale, la hotarul terestru de vest al Imperiului Rus este mărit numărul brigăzilor pazei de frontieră. Din numărul total de 8 brigăzi la hotarul terestru de vest au fost formate 18 brigăzi. Fiecare brigadă era împărţită în 4 secţii. La hotarul cu Basarabia au fost formate brigăzile: Hotin, Sculeni şi Ismail, care erau incluse în districtul vamal Basarabia. Brigăzile de pază au fost completate cu un număr suficient de funcţionari [8]
[1] ПСЗРИ. Собр. II, 1835, т. X, отд. первое, №8008. – СПб., 1836, с. 283.
[2] A se vedea: Pază vamală.
[3] ПСЗРИ. Собр. II, 1835, т. X, отд. первое, №8008. – СПб., 1836, с. 284.
[4] Ibidem, p. 284-285.
[5] Ibidem, p. 285.
[6] ПСЗРИ. Собр. II, т. X, отд. первое, 1835, №8008. – СПб., 1836, c. 286.
[7] ПСЗРИ. Собр. II, т. XVI,
отд. первое, 1841, №14244. – СПб., 1842, с. 95-96.
[8] ПСЗРИ. Собр. III, т. IX,
1889, №5772. – СПб., 1891, с. 60-61.
PAZĂ VAMALĂ / PAZĂ DE FRONTIERĂ (Таможенная стража / Пограничная стража) – avea menirea de a supraveghea frontiera de stat, de a urmări ca toate mărfurile străine să fie transportate prin vămile şi posturile vamale stabilite la frontieră şi de a stopa importul mărfurilor de contrabandă. De regulă, paza de frontieră era subordonată Ministerului de Finanţe.
În Rusia, odată cu adoptarea tarifului vamal din 1819, pe întreaga frontieră terestră şi maritimă a fost instituită „paza vamală”, alcătuită din detaşamente de pază vamală. În 1827 paza vamală a primit o organizare militară; în fiecare district vamal au fost instituite brigăzi sau semibrigăzi divizate în companii, alcătuite din străjeri călăraşi şi pedeştri. Aceştia erau selectaţi din detaşamentele de cavalerie şi infanterie. În 1835 paza vamală a fost denumită pază de frontieră, a cărei componenţă în 1878 a fost mărită. Începând cu 1893 paza de frontieră a fost scoasă din componenţa administraţiei vamale şi reorganizată într-un corp special de pază de frontieră supusă ministrului de Finanţe. Brigăzile au fost dislocate în districtele vamale, care se împărţeau în secţii, iar secţiile – în detaşamente, detaşamentele – în posturi sau cordoane.
PAZĂ VAMALĂ / PAZĂ DE FRONTIERĂ (Таможенная стража / Пограничная стража) – avea menirea de a supraveghea frontiera de stat, de a urmări ca toate mărfurile străine să fie transportate prin vămile şi posturile vamale stabilite la frontieră şi de a stopa importul mărfurilor de contrabandă. De regulă, paza de frontieră era subordonată Ministerului de Finanţe.
În Rusia, odată cu adoptarea tarifului vamal din 1819, pe întreaga frontieră terestră şi maritimă a fost instituită „paza vamală”, alcătuită din detaşamente de pază vamală. În 1827 paza vamală a primit o organizare militară; în fiecare district vamal au fost instituite brigăzi sau semibrigăzi divizate în companii, alcătuite din străjeri călăraşi şi pedeştri. Aceştia erau selectaţi din detaşamentele de cavalerie şi infanterie. În 1835 paza vamală a fost denumită pază de frontieră, a cărei componenţă în 1878 a fost mărită. Începând cu 1893 paza de frontieră a fost scoasă din componenţa administraţiei vamale şi reorganizată într-un corp special de pază de frontieră supusă ministrului de Finanţe. Brigăzile au fost dislocate în districtele vamale, care se împărţeau în secţii, iar secţiile – în detaşamente, detaşamentele – în posturi sau cordoane.
Paza de frontieră avea în sarcină:
1. Să nu permită pătrunderea în ţară a mărfurilor de contrabandă şi trecerea frontierei de către persoanele fizice în locurile interzise. Persoanele care au încălcat regula de trecere la frontieră urmau să fie aduse în instituţiile vamale.
2. Să păzească frontiera de stat şi să nu permită ca la o distanţă de 875 de stânjeni de la frontieră să se construiască clădiri fără permisiunea administraţiei.
3. Să predea toţi dezertorii, vagabonzii, persoanele fără paşapoarte etc. şi să nu le permită să încalce frontiera.
Sarcini similare au fost puse şi în faţa pazei de la frontiera maritimă[1]. În Basarabia paza de frontieră o îndeplineau călăraşii şi Armata de cazaci de la Dunăre[2].
[1] Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон. – СПб., 1898, Т. XXIV, с.
37-38.
[2] A se vedea: Călăraşi şi Armata de la Dunăre.
