PRESTAŢIE DE CĂLĂRAŞ – prestaţie a populaţiei
săteşti din Basarabia[1],
exprimată prin punerea la dispoziţia Isprăvniciei a unui anumit număr de călăraşi[2].
Această prestaţie de cele mai multe ori era urmată de alte prestaţii, care
cauzau prejudicii enorme ţăranilor şi provocau nemulţumirea acestora. Astfel, călăraşii
din satul Dubăsarii Vechi, ţinutul Orhei, se plâng la 20 iulie 1813
guvernatorului civil al Basarabiei că în decurs de şase ani au păzit fără întrerupere
depozitele de la Nistru şi au îndeplinit diferite prestaţii. Astăzi prestaţiile
au devenit împovărătoare şi roagă să fie eliberaţi de cel puţin una din ele, în
special de paza depozitelor de la Nistru[3].
La 12 martie 1814 călăraşii din satul Hârbovăţ, ţinutul Bender,
se plâng guvernatorului civil al Basarabiei că ei „...sunt împovăraţi cu
prestaţii la care sunt impuşi, fără să
se ţină cont că păzesc hotarele ţinutului Bender din partea ţinuturilor Ismail
şi Tomarova”. În plus, ei sunt „...împovăraţi de plata impozitelor şi de încartiruire”[4].
