PRESTAŢIE LOCALĂ (земская повинность) – prestaţie pentru asigurarea armatei ruse de ocupaţie, pe timp de pace,
cu lemne pentru încălzire, furaje, iluminarea încăperilor, repararea
clădirilor, construcţia podurilor etc.[1]; pentru
întreţinerea staţiilor poştale „…şi altele care au o tangenţă directă cu acest
tip de prestaţii”[2].
Reieşind din considerentul că
sumele încasate de la populaţie pentru prestaţiile locale nu sunt vărsate în
vistieria de stat, dar sunt cheltuite pentru necesităţile regiunii:
întreţinerea staţiilor poştale, încălzirea şi iluminarea încăperilor pentru
armata rusă de ocupaţie staţionată în Basarabia etc., la decizia Consiliului
Suprem al Basarabiei din 10 octombrie 1822[3],
confirmată la 15 decembrie, aceste sume erau încasate în monede de aur
turceşti: mahmudea, jumătate de mahmudea, o pătrime din mahmudea, în baza cursului existent, pentru prima –
25 lei, pentru a doua – 12 ½ lei şi pentru a treia – 6 lei şi 10
parale; în cervoneţi de valoare mică numiţi rubie,
curs nou – 3 lei, curs vechi – 2 lei 35 parale şi în cervoneţi olandezi – 16 lei 20
parale[4]. În
1822 au fost încasate de la populaţie prestaţii locale în valoare de 737235 lei[5].
