PRESTAŢII EXTRAORDINARE – prestaţii la care era
impusă populaţia Basarabiei (în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea şi populaţia
Principatelor Române) în timpul războaielor ruso-turce în prima jumătate a sec.
al XIX-lea, suplimentar prestaţiilor ordinare, de regulă, îndeplinite în muncă.
Cercetările de arhivă ne permit să
determinăm următoarele tipuri de prestaţii extraordinare:
1. Prestaţii extraordinare în muncă –
muncile pe gratis obligatorii pentru toţi locuitorii Basarabiei în timpul
ostilităţilor militare: construcţia şi reparaţia podurilor, drumurilor,
locuinţelor, construcţia şi reparaţia staţiilor poştale, infirmeriilor, fortificaţiilor,
grajdurilor temporare pentru cai, construcţia cordoanelor sanitare; transportarea
muniţiilor, răniţilor şi bolnavilor, proviziilor şi chiar a ostaşilor în unele
cazuri; păşunatul cailor ce făceau parte din efectivul armatei în trecere,
pregătirea fânului pentru necesităţile armatei etc.
2. Prestaţii extraordinare în natură –
prestarea produselor alimentare de către populaţia autohtonă pentru
asigurarea armatei ruse de ocupaţie. La aceasta se mai adăuga pregătirea
rezervelor de fân, a unităţilor de transport, cum ar fi carele şi boii de tracţiune,
pregătirea pesmeţilor, încartiruirea – asigurarea armatei ţariste cu
spaţiu locativ prin repartizarea acestora pe la casele oamenilor etc.
3. Comutarea prestaţiilor
extraordinare în muncă şi natură prin bani – sumele băneşti achitate
de populaţia băştinaşă, în cazul în care locuitorii nu aveau posibilitatea să
presteze muncile cerute de administraţia rusă şi înlocuite prin recompense
băneşti, cu diferite ocazii – pentru construcţia podurilor plutitoare pe
Prut şi Dunăre şi de piatră peste râuri pentru a asigura mişcarea armatei,
pentru încălzirea şi iluminarea încăperilor predestinate armatei, construcţia
drumurilor, construcţia şi reparaţia staţiilor poştale, infirmeriilor, fortificaţiilor,
grajdurilor temporare pentru cai, construcţia cordoanelor sanitare etc.[1]
Pentru prestaţiile extraordinare
îndeplinite populaţia primea bani sau, de cele mai multe ori, bilete de favoare
(contramărci), care erau ulterior prezentate în vistierie pentru recuperarea
banilor. Unele prestaţii, care cândva erau îndeplinite în muncă şi natură, cu
timpul au fost înlocuite cu cele în bani –
ca fiind mult mai exacte şi mai puţin împovărătoare pentru populaţie. În pofida
acestui fapt, poporul a păstrat în memorie denumirile vechi ale prestaţiilor.
Istoriografia oficială din
Republica Moldova a calificat aceste prestaţii ca un sprijin şi ajutor real
activ acordat armatei ruse din partea populaţiei Basarabiei[2].
Izvoarele de arhivă confirmă că
aşa-numitul sprijin şi ajutor real acordat de băştinaşi armatei ruse de ocupaţie
în timpul războaielor ruso-turce constituie nu altceva decât „prestaţii
extraordinare executate de locuitorii provinciei Basarabia în legătură cu
situaţia militară”[3].
Pentru a ne
imagina cât i-a costat pe locuitorii Basarabiei aşa-numitul „sprijin şi ajutor
real” acordat armatei ruse în perioada războiului ruso-turc din anii 1853-1856
şi cum s-a răsfrânt el asupra situaţiei locuitorilor, să facem o analiză
succintă a prestaţiilor extraordinare impuse băştinaşilor de administraţia şi
comandamentul armatei ruse.
Potrivit izvoarelor de arhivă,
locuitorii Basarabiei au fost impuşi la următoarele prestaţii: alocarea
mijloacelor de transport pentru transportarea greutăţilor, proviziilor,
fânului, sării şi bolnavilor; repararea drumurilor, podurilor şi
acoperişurilor; construirea şi repararea întăriturilor în cetăţile Hotin,
Bender, Ismail, Hotin şi Chilia; construirea grajdurilor provizorii pentru cai;
repararea cordoanelor vremelnice construite în partea stângă a Dunării;
acordarea ajutorului pentru construirea podurilor plutitoare pe Nistru şi pe
Dunăre; păşunatul cailor şi boilor de tracţiune ai statului donaţi armatei;
pregătirea fânului pentru cerinţele armatei; pregătirea pesmeţilor şi multe
alte prestaţii.
Prestaţiile
extraordinare îndeplinite de locuitorii Basarabiei în anii de război au constituit:
711340 care, 1287853 lucrători, 25656 cai şi 144 bărci[4].
Una dintre cele mai grele poveri ale prestaţiilor a constituit-o folosirea
forţei de muncă pentru repararea drumurilor, podurilor şi cetăţilor, care după
durata timpului de muncă varia de la 1:4 până la 1:15 zile. Să facem unele
constatări: pentru durata de muncă 1:4 zile au fost puşi la dispoziţie 106600
lucrători, 1:5 zile – 133719, 1:8 zile – 274331 şi 1:15 zile – 186075
lucrători, sau, în medie, locuitorii Basarabiei au îndeplinit 2932385 zile-muncă[5].
Dar, dacă ţinem cont de faptul că războiul a fost de lungă durată şi de faptul
că Rusia a suferit în el înfrângere, putem constata că locuitorii Basarabiei au
îndeplinit nu un număr mediu de prestaţii, dar unul maxim – mai mult de 5
mln. zile-muncă. Cifrele vizează doar această formă de prestaţie, pe care o
îndeplinea ceva mai mult de jumătate (52,3%) din numărul total al lucrătorilor.
Dacă însă luăm în consideraţie şi ceilalţi 614127 lucrători, putem constata că
locuitorii Basarabiei au pierdut în total în timpul războiului, având în vedere
doar acest fel de prestaţii, de la 5 până la 10-11 mln. zile-muncă[6].
În afară de acest fel de prestaţii,
în cadrul întregii perioade de război pentru magazinul mobil de provizii al
armatei ruse locuitorii Basarabiei au pus la dispoziţie până la 6000 care cu
căruţaşi, boi şi celelalte necesare[7].
Izvoarele ne
permit să stabilim şi modalitatea îndeplinirii acestor prestaţii de către diferite
categorii sociale – ţărani şi orăşeni din Basarabia. Numai pentru alocarea
mijloacelor de transport pentru transportarea muniţiilor, rezervelor de provizii,
repararea cetăţilor şi construirea întăriturilor, grajdurilor şi bordeielor
pentru armata rusă, după calculele superficiale ale Ministerului Proprietăţilor
Statului şi ale Ministerului de Interne, de la începutul războiului şi
până la 1 iunie 1857 ţăranii de stat au îndeplinit lucrări în valoare de 693082 rub.,
coloniştii transdanubieni – de 211392 rub., coloniştii germani –
de 76765 rub., locuitorii oraşelor şi judeţelor – de 557903 rub.,
locuitorii Administraţiei Speciale a oraşului
Ismail – de 14876 rub., ceea ce constituie 1554019 rub. argint[8].
Ismail – de 14876 rub., ceea ce constituie 1554019 rub. argint[8].
[1] Valentin
Tomuleţ, Natalia Timohina. Clasificarea
şi caracteristica principalelor prestaţii extraordinare impuse populaţiei din
Basarabia în timpul războiului ruso-turc din anii
1828-1829. – În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de
Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Vol. III. Istoria Românilor
şi Antropologie. Istorie Universală. Pedagogie. Psihologie. Studiul Artelor.
Culturologie. Asistenţă Socială. Sociologie. Filosofie. – Chişinău, 2005,
p. 126.
[2] Istoria RSS Moldoveneşti. – Chişinău, 1984, p. 146, 149,
197.
[3] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 6572, f. 66-67.
[4] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 6572, f. 67-71.
[5] Ibidem.
[6] Valentin Tomuleţ. Unele probleme de controversă privind
dezvoltarea social-economică a Basarabiei (anii 1812-1868) în istoriografia
sovietică moldovenească. – În: Probleme actuale ale istoriei
naţionale şi universale. – Chişinău, 1992, p. 179.
[7] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 6572, f. 71.
[8] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 6572, f. 66.
