PROTEST SOCIAL (în Basarabia) (социальный протест) – act prin care stările sociale
care suportă povoara fiscală de bază a ţării, ţăranii şi orăşenii, îşi exprimă
dezacordul, nemulţumirea şi revolta faţă de anumite măsuri, decizii şi hotărâri
luate de moşieri, administraţia locală, ţinutală (judeţeană), regională sau imperială,
care le afectează direct sau indirect situaţia lor economică, statutul social şi
juridic, pe care ei l-au deţinut anterior[1].
După caracterul şi metodele de manifestare
exprimat de diferite categorii sociale ale populaţiei din Basarabia, protestul
social poate fi convenţional divizat în două forme de manifestare: pasivă şi activă. Pe parcurs, aceste două forme se intersectau şi se completau
reciproc.
Una dintre
formele cele mai răspândite ale protestului
social pasiv în Basarabia în prima jumătate a sec. al XIX-lea era
înaintarea plângerilor şi reclamaţiilor, adresate Administraţiei regionale şi celei
imperiale, în care ţăranii sau orăşenii protestau împotriva abuzurilor
administraţiei locale, moşierilor, arendaşilor, concesionarilor, mănăstirilor,
poliţiei orăşeneşti etc. Ţăranii înaintau demersuri cerând judecata moşierilor,
arendaşilor sau concesionarilor; se revoltau împotriva prestaţiilor,
impozitelor şi dărilor exagerate; îşi exprimau nemulţumirea împotriva
abuzurilor militarilor ruşi cantonaţi în Basarabia; fugeau de la moşieri sau se
strămutau, din diferite motive, în alte sate sau în alte ţinuturi, iar în unele
cazuri – peste Nistru; fugeau din Basarabia în Moldova de peste Prut;
înaintau reclamaţii împotriva funcţionarilor ruşi şi Administraţiei regionale.
La rândul lor, negustorii şi meşteşugarii se plângeau Administraţiei regionale
sau imperiale împotriva restricţiilor în comerţul interior şi exterior etc.
Forma protestului social activ includea: manifestările făţişe – refuzul
de a îndeplini prestaţiile şi a plăti impozitele, insultele şi nesupunerea faţă
de autorităţi, incendierea conacurilor moşiereşti, cauzarea prejudiciilor
materiale moşierilor, cauzarea leziunilor corporale moşierului sau slugilor
sale, tentativele de omor sau omorul (moşierului, administratorului moşiei,
burgomistrului sau starostelui satului), opunerea rezistenţei colective
moşierului sau reprezentanţilor Administraţiei ţinutale şi ai celei guberniale
şi, în cele din urmă, acţiunile deschise, înarmate, împotriva moşierilor,
arendaşilor de moşii, concesionarilor, negustorilor, cunoscută ca mişcare
haiducească (în izvoarele de arhivă haiducii sunt catalogaţi tâlhari) etc.[2]
Pentru a ne
imagina ce prezenta prin sine formele protestului social al diferitelor
categorii sociale din Basarabia în primii ani după anexarea regiunii la Imperiul Rus, să
examinăm plângerile (1502 la număr) adresate guvernatorului civil al
Basarabiei, depozitate doar într-un singur fond – fondul 2, Cancelaria
Guvernatorului Basarabiei (1812-1917), al Arhivei Naţionale a Republicii
Moldova. Acestea înglobează în fond plângerile, reclamaţiile, nemulţumirile,
cererile etc. adresate guvernatorului civil al Basarabiei de către diferite
categorii sociale ale populaţiei din Basarabia, de regulă – ţărani şi
orăşeni, care vizează revoltele acestora, împotriva abuzurilor administraţiei
locale, moşierilor, arendaşilor, concesionarilor, mănăstirilor, poliţiei
orăşeneşti etc.; plângerile ţăranilor şi orăşenilor împotriva prestaţiilor,
impozitelor şi dărilor exagerate; nemulţumirile ţăranilor şi orăşenilor
împotriva abuzurilor militarilor ruşi cantonaţi în Basarabia; fuga ţăranilor de
la moşieri sau strămutările ţăranilor, din diferite motive, în alte sate sau în
alte ţinuturi, iar în unele cazuri – peste Nistru; fuga ţăranilor şi
orăşenilor din Basarabia în Moldova de peste Prut; reclamaţiile ţăranilor şi
orăşenilor împotriva funcţionarilor ruşi şi Administraţiei regionale;
plângerile orăşenilor, în fond ale negustorilor şi meşteşugarilor,
împotriva restricţiilor în comerţul interior şi exterior; revoltele făţişe
ale populaţiei – incendierea conacurilor moşiereşti, prejudiciile materiale
aduse moşierilor, darea în judecată etc. şi atacul deschis, înarmat, împotriva
moşierilor, arendaşilor de moşii, concesionarilor, negustorilor etc.
Pentru a percepe
mai adecvat principalele forme de proteste şi revendicări ale populaţiei
din Basarabia, la clasificarea şi periodizarea lor s-a ţinut cont şi de împărţirea
administrativ-teritorială a ţinutului. Potrivit
Regulamentului privind constituirea administraţiei provizorii a Basarabiei din
23 iulie 1812, în Basarabia existau 9 ţinuturi – Hotin, Soroca, Iaşi
(Făleşti), Orhei, Bender, Hotărniceni (desfiinţat în 1816), Codru, Greceni,
Tomarova (Ismail), judeţe ce au existat până la 1818[3].
Respectiv, pentru a putea observa dinamica protestelor şi revendicărilor
populaţiei, perioada anilor 1812-1818 a servit drept primă etapă în studierea
acestei probleme. În plus, la sfârşitul lui noiembrie 1818 a fost instituită,
la dispoziţia lui A.N. Bahmetev, o comisie specială pentru alcătuirea unui
nou regulament care ar reglementa relaţiile dintre ţărani şi moşieri,
regulament care, deşi nu a fost aprobat de Administraţia imperială, totuşi a stabilit
anumite criterii şi principii în relaţiile dintre ţărani şi moşieri.
Să analizăm dinamica protestelor
şi revendicărilor populaţiei din Basarabia, potrivit principalelor forme de manifestare,
în anii 1812-1818, de la anexarea ei la Imperiul Rus şi până la adoptarea
„Regulamentului organizării administrative a regiunii Basarabia” din 29 aprilie
1818, depistate doar într-un singur fond de documente – Fonful 2, Cancelaria
Guvernatorului Basarabiei, al Arhivei Naţionale a Republicii Moldova (Tabelul 22).
Tabelul 22
Dinamica
protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia,
potrivit
principalelor forme de manifestare, în anii 1812-1818*
Ţinuturile
|
Formele de protest
şi revendicări
|
În total
|
Raportul, în %
|
|||||||
Abuzurile moşierilor, ispravnicilor,
arendaşilor, concesionarilor etc. |
Prestaţii, impozite, dări exagerate
|
Abuzurile militarilor ruşi
|
Fuga, strămutările ţăranilor în interiorul Basarabiei şi peste Nistru
|
Fuga ţăranilor în Moldova
de peste Prut
|
Abuzurile Administraţiei regionale
şi ale funcţionarilor ruşi
|
Restricţii în comerţul interior
şi exterior |
Mişcarea haiducească
|
|||
Hotin
|
18
|
5
|
16
|
1
|
6
|
-
|
2
|
-
|
48
|
4,7
|
Soroca
|
42
|
9
|
4
|
13
|
-
|
3
|
1
|
-
|
72
|
7,0
|
Iaşi
|
30
|
16
|
9
|
3
|
7
|
-
|
1
|
1
|
67
|
6,5
|
Orhei
|
178
|
224
|
58
|
29
|
5
|
21
|
6
|
2
|
523
|
51,0
|
Bender
|
28
|
24
|
14
|
16
|
-
|
3
|
-
|
-
|
85
|
8,3
|
Hotărniceni
|
11
|
8
|
7
|
7
|
-
|
-
|
-
|
-
|
33
|
3,2
|
Codru
|
16
|
14
|
3
|
13
|
12
|
3
|
-
|
-
|
61
|
6,0
|
Greceni
|
19
|
9
|
5
|
6
|
11
|
-
|
-
|
-
|
50
|
4,9
|
Tomarova
|
30
|
9
|
17
|
5
|
21
|
1
|
3
|
-
|
86
|
8,4
|
În total
|
372
|
318
|
133
|
93
|
62
|
31
|
13
|
3
|
1025
|
100,0
|
În %
|
36,3
|
31,0
|
13,0
|
9,1
|
6,0
|
3,0
|
1,3
|
0,3
|
100,0
|
-
|
*ANRM, F. 2, inv. 1,
d. 2, 9, 10, 35, 78, 79, 80, 82, 83, 96, 107, 109, 110, 113-115, 117, 118,
125, 128, 133, 144, 189, 192, 216, 233, 237, 256-259, 262-264, 267-270, 272,
284, 332, 382, 387, 390, 399, 402, 463-467, 515, 520, 528, 529, 538, 540, 553,
561, 563, 569, 583, 584, 586, 596, 611, 612, 626, 666, 669, 670, 675-677, 684,
685, 690, 691, 692, 726, 728, 732, 775, 781, 794, 795, 836-839, 842, 850, 860,
862, 863, 868, 869, 900, 903, 906, 909, 919, 928, 929, 939, 943, 955, 1044,
1122, 1162, 1235, 1300, 1335, 1496, 1498, 1500.
Analiza datelor
generalizate în Tabelul 22 ne permite să constatăm că după anexarea Basarabiei
la Imperiul Rus, în pofida diverselor „privilegii” acordate diferitelor
categorii sociale şi intereselor majore de a crea în provincie o atmosferă
atractivă pentru popoarele balcanice, situaţia populaţiei s-a înrăutăţit cu mult,
fapt confirmat de numeroasele plângeri şi reclamaţii ale ţăranilor şi
orăşenilor.
Potrivit
datelor Tabelului 22, protestele şi revendicările care au avut loc în Basarabia
în această perioadă
pot fi grupate în 8 categorii vizând: 372 (36,3%) – abuzurile moşierilor,
ispravnicilor, arendaşilor, concesionarilor etc.; 318 (31%) – prestaţiile,
impozitele şi dările exagerate; 133 (13%) – abuzurile militarilor ruşi; 93
(9,1%) – fuga, strămutările ţăranilor în interiorul Basarabiei şi peste Nistru;
62 (6%) –fuga ţăranilor în Moldova de peste Prut; 31 (3%) – abuzurile Administraţiei regionale
şi ale funcţionarilor ruşi; 13 (1,3%) – restricţiile în comerţul
interior şi exterior şi 3 (0,3%) conţin informaţii cu privire la mişcarea
haiducească sau la actele de tâlhărie.
Este semnificativ faptul că din
cele 1025 de proteste şi revendicări ale populaţiei din Basarabia care au
avut loc în această perioadă 523 (51%) au revenit ţinutului Orhei, care, cum
constatam anterior, era cel mai mare după teritoriu, includea cele mai multe
aşezări rurale şi urbane, avea cea mai densă populaţie şi, principalul, avea
cele mai multe aşezări ţărăneşti (răzeşeşti şi moşiereşti) şi orăşeneşti, cele
mai multe biserici – respectiv, cel mai mare număr de oameni cărturari,
care puteau scrie plângeri, era cel mai aproape de centrul regional Chişinău
etc. Acesta era urmat de ţinuturile: Tomarova – cu un număr de 86 (8,4%) de
proteste, Bender – 85 (8,3%), Soroca – 72 (7%), Iaşi – 67
(6,5%), Codru – 61 (6%),
Greceni – 50 (4,9%), Hotin –
48 (4,7%) şi ţinutul Hotărniceni – 33 (3,2%) de proteste. Prin urmare, mai
mult de jumătate din numărul total de proteste şi revendicări ale populaţiei
din Basarabia în anii 1812-1818 au avut loc în ţinutul Orhei.
Acelaşi izvor ne permite să
determinăm cronologic dinamica protestelor şi revendicărilor populaţiei din
Basarabia care au avut loc în această perioadă pe fiecare ţinut în parte
(Tabelul 23).
Tabelul 23
Dinamica
protestelor şi revendicărilor populaţiei
din Basarabia în
anii 1812-1818*
Anii
|
Ţinuturile
|
În total
|
Raportul,
în %
|
||||||||
Hotin
|
Soroca
|
Iaşi
|
Orhei
|
Bender
|
Hotărniceni
|
Codru
|
Greceni
|
Tomarova
|
|||
1812
|
3
|
2
|
1
|
17
|
3
|
2
|
1
|
-
|
3
|
32
|
3,1
|
1812-1813**
|
-
|
-
|
-
|
181
|
-
|
-
|
-
|
-
|
-
|
181
|
17,7
|
1813
|
17
|
25
|
10
|
88
|
34
|
15
|
8
|
15
|
23
|
235
|
22,9
|
1814
|
8
|
24
|
32
|
112
|
24
|
14
|
28
|
16
|
15
|
273
|
26,6
|
1815
|
8
|
8
|
10
|
47
|
10
|
2
|
3
|
5
|
11
|
104
|
10,1
|
1816
|
9
|
13
|
13
|
69
|
11
|
-
|
17
|
14
|
27
|
173
|
16,9
|
1817
|
3
|
-
|
-
|
5
|
3
|
-
|
4
|
-
|
4
|
19
|
1,9
|
1818
|
-
|
-
|
1
|
4
|
-
|
-
|
-
|
-
|
3
|
8
|
0,8
|
În total
|
48
|
72
|
67
|
523
|
85
|
33
|
61
|
50
|
86
|
1025
|
100,0
|
În %
|
4,7
|
7,0
|
6,5
|
51,0
|
8,3
|
3,2
|
6,0
|
4,9
|
8,4
|
100,0
|
-
|
* Tabelul a fost alcătuit în baza aceloraşi izvoare ca şi Tabelul 22.
** A identifica exact, în
baza materialelor de anchetă, luna şi anul celor 181 de plângeri şi adresări
ale diferitelor categorii sociale din ţinutul Orhei este foarte dificil.
Datele Tabelului 23 demonstrează
destul de elocvent că majoritatea protestelor şi revendicărilor populaţiei din
Basarabia din anii 1812-1818 sunt caracteristice primilor ani după anexare. Numai
în patru ani şi jumătate (iunie 1812-1816) în Basarabia au fost înregistrate
998 proteste şi revendicări (97,4% din numărul lor total). Ca şi în cazul anterior,
ţinutului Orhei i-a revenit cel mai mare număr de adresări guvernatorului civil
şi altor organe regionale – 514, sau 51,1% din numărul total de plângeri
în aceşti patru ani şi jumătate[4].
[1] Despre
concepţiile contemporane cu referire la noţiunea de protest social a consulta, spre exemplu: Karl-Dieter
Opp. Theories of political protest and
social movements: a multidisciplinary introduction, critique, and synthesis. –
Taylor & Francis, 2009.
[2] Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor
populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. I,
p. 52-53.
[3] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 10, f. 19-20 verso; И.Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя населения Бессарабии по данным
переписи 1817 года. – În: Труды Бессарабской Губернской Ученой
Архивной Комиссии. – Кишинев, 1907, том. 3, с.8-229; T.Porucic. Regiunile naturale dintre Prut şi Nistru. –
În: Viaţa Basarabiei. Revistă lunară editată de Asociaţia culturală „Cuvânt
Moldovenesc”. – Chişinău, 1933, martie, anul II, nr. 3, p.28-39.
[4] Despre
evoluţia protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia în perioada anilor
1812-1828 a se vedea mai detaliat:
Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi
revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007,
Vol. I, passim.
