RAIA(LE) (райя) – termen turcesc cu mai multe sensuri: 1.
Supuşi ai Imperiului Otoman, indiferent de religie, care se îndeletniceau cu
munci economice (agricole, industriale, comerciale) şi nu făceau parte din
clasa superioară a sclavilor sultanului
(militari şi funcţionari scutiţi de impozite prin slujbe militare şi
administrative pe care la îndeplineau). Raiaua, neavând obligaţii militare,
constituia masa impozabilă sub diferite forme în Imperiul Otoman. 2.
După ocuparea statelor balcanice, otomanii au impus statutul de raia maselor
rurale, menţinându-le, de obicei, instituţiile locale şi obligaţiile şi
înscriindu-le în registre (tahrir),
care ulterior au fost colaţionate întru-un kanunname
pentru fiecare sangeac[1]. 3.
Unităţi teritorial-adminis-trative otomane create pe teritoriul Moldovei şi al Ţării
Româneşti ocupate de Poarta Otomană. Pe teritoriul românesc, în afara sensului
general al termenului „raia”, pe care îl întâlnim în Dobrogea, Banat etc., raia avea un sens restrâns. Este vorba despre
teritoriile româneşti din nordul Dunării şi despre cele din estul Moldovei
trecute sub administraţia otomană, grupate în jurul unor cetăţi, ca: Turnu,
Giurgiu, Brăila etc. (până la Hotin)[2].
La hotarele de sud şi răsărit
ale Moldovei statutul de raia aveau: Chilia şi Cetatea Albă (1484), Brăila
(1540), Benderul (1538) şi Hotinul (1715). În fiecare cetate exista câte o
garnizoană otomană. Raiaua includea nu doar cetatea, dar şi un şir de sate
limitrofe. După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, raialele din acest spaţiu
au fost desfiinţate. Pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Moldovei raialele au
fost desfiinţate prin pacea de la Adrianopol (1829).
