RĂSURĂ (рассура) – dare suplimentară care exista în Moldova
la începutul sec. al XIX-lea, din al cărei venit se plătea leafă slujbaşilor
publici. În 1804 doar birul şi
răsura au constituit 2676 mii de lei, sau 54 de lei pentru fiecare Curte [1].
Dintr-un
raport al Comitetului de Control adresat Consiliului Suprem al Basarabiei,
datat cu 12 martie 1828, aflăm că dările care erau percepute de la populaţia
Moldovei până la anexarea Basarabiei la Rusia erau dări în baza cărora se
formau veniturile vistieriei. Aceste informaţii au fost puse la dispoziţie
oficialităţilor ruse din Basarabia şi din Sankt Petersburg de către
Preşedintele Divanului Moldovei, senatorul V.I. Krasno-Milaşevici. Potrivit
acestui document, răsura constituie o
dare în bani, încasată de la fiecare leu plătit potrivit dării bir, care
constituia 15 parale de la fiecare leu[2]. La
achitarea răsurii „participau păturile inferioare ale societăţii, mazilii
şi ruptaşii, iar raznocinţii, denumiţi ruptele vistieriei, şi evreii…, erau
eliberaţi de această plată, în schimb dădeau câte 5 parale de la fiecare leu în
calitate de bir vel-vistiernicului, care era în exerciţiul funcţiei[3].
Din alt
izvor aflăm că răsura constituia
„darea pentru leafa boierilor funcţionari de cancelarie, ispravnicilor şi
funcţionarilor locali”.
[1] Ibidem, F. 2,
inv. 1, d. 401, f. 3, 5; Instituţii
feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 77, 402.
[2] Ibidem, F. 3,
inv. 1, d. 341, f. 1-1 verso.
[3] Ibidem, F. 5, inv. 3,
d. 548, f. 130-130 verso
RARIŢĂ (окучник/распашник) – plug rudimentar, folosit în Basarabia
pentru aratul pământului. În sec. al XIX-lea în Basarabia se foloseau mai multe
feluri de rariţe (pluguri): basarabean, rusesc, lituanian, tătăresc etc. În
Bugeac, coloniştii bulgari şi germani, alături de plugul ucrainean, mai
foloseau şi plugul uşor german, plugurile mici pentru 2 boi şi 2 cai, plugul
polonez Dombolevski etc.[1]
RATMAN (ратман) – funcţionar în cadrul Magistraturilor şi al Ratuşelor[2]. În
Basarabia institutul ratmanilor a fost introdus prin Regulamentul privind
administrarea Basarabiei din 28 februarie 1828. Ei făceau parte din
Administraţia orăşenească – magistratele orăşeneşti, alcătuite din
burgomistru şi 4 ratmani. În Chilia şi Reni existau Ratuşe[3].
RATUŞĂ (ратуша) – edificiu şi cârmuire negustorească în oraşe şi târguri[4]. În
Basarabia statutul de Ratuşă îl deţineau, potrivit Regulamentului privind
administrarea Basarabiei din 28 februarie 1828, oraşele Chilia şi Reni[5].
[1] AISR, F. 1281, inv. 4, 1848, d. 56, f. 23; А.А. Скальковский. O хлебопашествe в Новороссийском крае. – În: ЖМВД, 1851, №8,
c. 65.
[2] Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон. – СПб., 1899, Т. XXVI, с.
365.
[3] ANRM, F. 2, inv. 1,
d. 1197, f. 7.
[4] Владимир Даль. Толковый словарь живого великорусского языка.
Изд. III-е. – СПб., б. г., с. 1659.
[5] ANRM, F. 2, inv. 1,
d. 1197, f. 7.
