REGISTRU (TABEL, FORMULAR DE SERVICIU) PENTRU CLERICI (clerus) (клировая ведомость) | Muzeul din inima mea |

REGISTRU (TABEL, FORMULAR DE SERVICIU) PENTRU CLERICI (clerus) (клировая ведомость)



REGISTRU (TABEL, FORMULAR DE SERVICIU) PENTRU CLERICI (clerus) (клировая ведомость) – registru de evidenţă a clerului[1] din Basarabia în sec. al XIX-lea. Registrul era alcătuit din trei compartimente de bază.
Compartimentul întâi: Registru pentru biserică (Vedomostie pentru biserica…) conţine informaţii detaliate cu referire la anul construirii bisericii, cu sprijinul cui biserica a fost construită, descrierea succintă a bisericii, statele de funcţii la data (anul) completării registrului, proprietatea funciară pe care o poseda biserica, viza de reşedinţă şi domiciliul feţelor religioase încadrate în serviciul divin din cadrul bisericii, distanţa bisericii de consistoriu şi bisericile limitrofe, timpul inventarierii averii bisericeşti, prezenţa şi starea registrelor parohiale ale bisericii şi limba în care se desfăşoară serviciul divin.
În compartimentul doi: Pentru clerul bisericii date (Pentru clirosul a aretatei biserici) se conţin informaţii despre preot, diacon şi paracliser, anume; vârsta, studiile, locul de muncă cu indicarea datei, lunii şi anului de transfer de la un post în altul, componenţa familiei cu indicarea vârstei şi studiilor persoanelor de sex masculin. Acest compartiment mai conţine informaţii despre cunoştinţele persoanelor date – ştiu sau nu a citi, au cântat sau nu Catehizisul, ce fel de comportament au, cum se comportă copiii la şcoală şi în familie, în ce legătură de rudenie se află reprezentanţii clerului, dacă persoanele date nu se află sub anchetă penală şi dacă nu au fost judecate sau amendate.
Compartimentul trei: Pentru enoriaşii bisericii date (Pentru poporenii aretatei biserici) conţine informaţii preţioase despre proprietarul moşiei pe care se află biserica, numărul caselor care aparţin nobililor şi ţăranilor, numărul persoanelor de sex masculin şi de sex feminin, prezenţa credincioşilor de rit vechi în sat şi distanţa bisericii de alte centre de cult.
Prin urmare, registrele pentru clerici sunt un izvor important în studierea istoriei locale şi, până în prezent, puţin cercetat. Datele cu referire la registrele pentru clerici din Basarabia sunt depozitate în fondurile 205 (Dicasteria Exarhală din Chişinău) şi 208 (Consistoriul duhovnicesc din Basarabia) ale Arhivei Naţionale a Republicii Moldova.
Analizând registrul clerical din 1858, aflăm, spre exemplu, că biserica din satul Tabani, ţinutul Hotin, a fost construită în 1788, cu ajutorul enoriaşilor. Biserica era din lemn, acoperită cu şindilă şi avea o clopotniţă din lemn puternică. Biserica avea un pristol în numele Sf. Nicolai. Dispunea de toate obiectele necesare de cult. Potrivit statelor de funcţii din 1838, biserica avea un preot, un diacon şi un paracliser. Biserica dispunea de 33 desetine de pământ arabil şi păşuni, care erau în folosinţa clerului. Pământul avea un plan şi cărţi cadastrale, care se păstrau în sacristia bisericii. Preotul şi paracliserul locuiau în case de lemn proprii, pe pământul moşieresc. Dascălul locuia în casă arendată. Pentru întreţinerea acestor persoane nu se acordau mijloace financiare şi existenţa lor era modestă. Biserica nu dispunea de încăperi suplimentare. Ea se afla la o distanţă de 206 verste de consistoriu. Limitrofe cu biserica Sf. Nicolai din satul Tabani erau bisericile: biserica Sf. Nicolai din Colicăuţi, situată la 4 verste, şi biserica Sf. Arhanghel din Caracuşeni, situată la 5 verste. Ultima inventariere a bisericii a fost efectuată în 1849 şi confirmată de protoiereul Fiodor Pahovski. Registrul de venituri şi cheltuieli a fost prezentat bisericii în 1853. Copiile registrelor parohiale se păstrează în biserică din 1811, iar listele persoanelor împărtăşite – din 1829. Ceremonialul de cult se petrecea în limba moldovenească[2].
Preotul bisericii, Constantin Dumitru Barus, și el fiu de preot, avea atunci (la 1858) 51 de ani. Nu avea studii seminariste, dar era cărturar. Studii în limba română a obţinut în familie, de la tatăl său. Era văduv. La 11 octombrie 1820 a fost confirmat în calitate de diacon la biserica cu hramul Sf. Arhanghel din satul Burlăneşti, ţinutul Hotin. La 5 septembrie 1868 este numit de către Arhiepiscopul de Chişinău şi Hotin în calitate de stihar, iar la 1 iulie 1840 – în calitate de preot. Avea 3 copii: fiul Gheor­ghe – de 11 ani şi 2 fiice: Alexandra de 16 ani şi Elisaveta – de 19 ani. Gheorghe era cărturar, ştia să scrie, să citească, cunoştea aritmetica şi cântul[3]. Studiile le-a obţinut în familie, de la tatăl său.
Funcţia de diacon al bisericii o exercita Semion Tudor Slonovski, în vârstă de 33 de ani, care era cărturar, dar fără studii seminariste, căpătând studii în limba română în familie, până a fi numit în funcţie. La 20 octombrie 1848, la cererea Arhiepiscopului de Chişinău şi Hotin, a fost numit în calitate de paracliser la biserica cu hramul Sf. Arhanghel din satul Stălineşti, ţinutul Hotin, deţinea şi funcţia de stihar. La 5 decembrie 1853, la dispoziţia administraţiei eparhiale, este transferat în calitate de paracliser la biserica cu hramul Sf. Arhanghel din satul Paladia, iar în martie 1856 – în calitate de diacon la biserica din satul Tabani. Era căsătorit şi avea împreună cu soţia Maria Constantin, în vârstă de 25 de ani, 2 copii: Vladimir, de 3 ani şi Ecaterina, de 5 ani[4].
În calitate de paracliser la biserica din satul Tabani activa Petru Andrei Cemârtan, fiu de diacon, având vârsta de 26 ani, cu studii obţinute în familie. La 6 septembrie 1853, la cererea Arhiepiscopului de Chişinău şi Hotin, a fost numit stihar la biserica din satul Tabani. La 4 septembrie 1855 este transferat în calitate de diacon la biserica cu hramul Sf. Arhanghel din satul Cordineşti, iar la 10 noiembrie 1855 – în calitate de diacon la biserica din satul Tabani. Era căsătorit şi avea împreună cu soţia Achilina Gheorghe, cu vârsta de 24 ani, 2 copii: Gheorghe, decedat la un an, şi Andrei, în vârstă de 4 ani. Irina Vasile Creţul, văduva fostului paracliser Gheorghe Tudor Creţul, în vârstă de 52 ani, locuia în satul Tabani şi îşi asigura existenţa din mijloacele proprii [5].
 Potrivit registrului pentru clericii bisericii cu hramul Sf. Nicolai din satul Tabani, ţinutul Hotin, datat cu anul 1858, satul era proprietatea moşierului, funcţionarului de clasa a IX-a Lev Ioan Lisovski, care locuia în satul Criva. În sat erau 13/4 case care aparţineau nobililor şi în care au fost înregistrate 13 persoane: 7 se sex masculin şi 6 de sex feminin şi 101 ½ case care aparţineau ţăranilor, în care au fost înregistrate 808 persoane: 406 de sex masculin şi 108 de sex feminin.
Registrul conţine informaţii de acelaşi gen şi despre satul Trebisăuţi, subordonat bisericii din satul Tabani. În sat nu erau înregistraţi credincioşi de rit vechi[6].
În baza registrului pentru clerici prezentat de parohii bisericilor era alcătuit rezumatul general (генеральный экстракт) privind situaţia parohiilor din diferite sectoare ale judeţelor din Basarabia, pentru fiecare an, în care se conţin date interesante cu privire la numărul parohiilor, slujitorii cultului, copiilor de diferite vârste şcolarizaţi sau neşcolarizaţi, numărul de case ce aparţin clerului şi ţăranilor şi numărul total al populaţiei pe sexe (a se vedea, spre exemplu, Registrul general, alcătuit în baza registrului pentru clerici, de cuviinciosul protoiereu Filip Lukianov din Briceni, ţinutul Hotin, pentru anul 1834 – Tabelul 3) [7].


[1] Владимир Даль. Толковый словарь живого великорусского языка. – М., 1979, Т. I, с. 119.
[2] ANRM, F. 208, inv. 11, d. 795, f. 7-7 verso, 94.
[3] Ibidem, f. 8 verso.
[4] ANRM, F. 208, inv. 11, d. 795, f. 8 verso.
[5] Ibidem, f. 9 verso.
[6] Ibidem, f. 11 verso.
[7] Despre situaţia parohiilor din sectorul Briceni, judeţul Hotin, în anii 1832-1833, a se vedea: ANRM, F. 208, inv. 2, d. 27, f. 7, 9; d. 392, f. 1-3.