RUPTAŞI (рупташь) – categorie socială privilegiată;
descendenţi din familii de preoţi; nu puteau fi supuşi pedepselor corporale
fără decizia judecăţii; plăteau impozitul denumit dajdie, câte 15 lei de la fiecare
familie şi achitau plata pentru prestaţii deopotrivă cu mazilii[1].
Ruptaşii se împărţeau în trei grupuri: ruptaşi
(descendenţi ai clerului), ruptaşi de
vistierie şi ruptaşi de cămară.
Pentru a li se recunoaşte apartenenţa la categoria respectivă de contribuabili,
ruptaşii din Basarabia, la fel ca şi mazilii, au prezentat actele doveditoare
instituţiilor autorizate atât în 1816, cât şi în 1834.
Din alte surse aflăm că ruptaşii constituiau ultima categorie
privilegiată a populaţiei din Basarabia. Această categorie este mai inferioară
ca cea a mazililor. Ruptașii sunt descendenţi din familii de preoţi, protoierei
şi diaconi[2].
Potrivit Regulamentului
organizării administrative a regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818, ei
„…proveneau din rândurile preoţimii…, nu puteau fi supuşi pedepselor corporale
fără sentinţă judecătorească…, achitau în folosul statului impozitul numit dajdia, iar la îndeplinirea prestaţiilor
locale participau de rând cu mazilii. Desetina era încasată de la ei cu anumite
facilităţi, în bază dispoziţiilor guvernului moldovenesc; cât priveşte
încasarea goştinii, vădrăritului şi pogonăritului, ruptaşii erau egalaţi cu ţăranii”[3].
Statistica cu referire la ruptaşi
atestă că ei nu constituiau o categorie socială numeroasă: în 1823 – 667
familii, în 1824 – 669, în 1825 – 1226, în 1826 – 1226, în 1827 –
1140, în 1828 – 1126, în 1829 – 1071, în 1830 – 1078, în 1831 – 1079,
în 1832 – 1084, în 1833 – 1103, în 1834 – 1156 şi în 1835 – 1159
familii[4]. Majoritatea
ruptaşilor erau concentraţi în ţinuturile Orhei, Iaşi şi Hotin. Spre exemplu,
în 1826 în ţinutul Orhei erau atestate 596 (48,6%) familii de ruptaşi, în
ţinutul Iaşi – 466 (38%), în ţinutul Hotin – 105 (8,6%), în ţinutul
Bender – 35 (2,9%), în ţinutul Ismail – 22 (1,8%) şi în ţinutul
Akkerman – 6 familii (0,5%)[5].
Pe parcurs, în sistemul de impozitare
au intervenit anumite schimbări. După 1825, goştina, vădrăritul şi pogonăritul
la care erau impuşi ruptaşii au fost înlocuite cu un impozit unic. Mazili care
trăiau pe pământurile statului plăteau câte 23 rub. 50 kop., iar mazili
care trăiau pe pământurile moşiereşti – 2 rub. 10 kop. (Tabelul 8).
Tabelul 8
Suma dărilor de stat
la care erau impuşi ruptaşii
din Basarabia în
anul 1826*
Ţinuturile
|
Numărul
de familii
|
Dajdia
(9 rub.
35 kop.)
|
Ruptaşii care trăiau pe pământurile statului
|
Ruptaşii care trăiau pe pământurile moşiereşti
|
În total,
pe parcursul
întregului an
|
||||
(Impozite unice noi)**
|
|||||||||
23 rub. 50 kop.
|
2 rub. 10 kop.
|
||||||||
rub.
|
kop.
|
rub.
|
kop.
|
rub.
|
kop.
|
rub.
|
kop.
|
||
Orhei
|
596
|
5572
|
60
|
-
|
-
|
1251
|
60
|
6824
|
20
|
Bender
|
31
|
289
|
85
|
141
|
-
|
52
|
50
|
483
|
35
|
Akkerman
|
6
|
56
|
10
|
47
|
-
|
8
|
40
|
111
|
50
|
Ismail
|
22
|
205
|
70
|
70
|
50
|
39
|
90
|
316
|
10
|
Hotin
|
105
|
981
|
75
|
-
|
-
|
220
|
50
|
1202
|
25
|
Iaşi
|
466
|
4357
|
10
|
-
|
-
|
978
|
50
|
5335
|
70
|
În total
|
1226
|
11463
|
10
|
258
|
50
|
2551
|
50
|
14273
|
10
|
* ANRM, F. 3, inv. 1, d. 780, f. 1-5.
** În schimbul
dărilor: goştina, vădrăritul, pogonăritul şi desetina.
Datele Tabelului 8 confirmă că
majoritatea ruptaşilor (95,4%) erau concentraţi în trei ţinuturi – Orhei
(48,6%), Iaşi (38%) şi Hotin (8,8). În celelalte ţinuturi numărul ruptaşilor
era destul de mic. Ca şi în anii precedenţi, ponderea de bază a dărilor revenea
dajdiei, ce constituia 80,3% din suma tuturor dărilor.
Ruptaşii, ca şi mazilii, plăteau
în vistieria statului dajdia, ce constituia
9 rub. 35 kop.[6]
De la 10 februarie 1847,
descendenţi din familii de preoţi devin odnodvorţi, împreună cu mazilii[7].
[1] AISR, F. 560,
inv. 6, d. 575, f. 3; ANRM, F. 5, inv. 3, d. 747,
f. 167 verso.
[2] ANRM, F. 5, inv. 3,
d. 548, f. 135.
[3] Устав образования Бессарабской области 1818 г., с.18-19.
[4] ASRO, F. 1,
inv. 249, d. 201, b-37, f. 1-4.
[5] ANRM, F. 3, inv. 1,
d. 780, f. 2 verso-3.
[6] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 780, f. 4 verso-5.
[7] Положение крестьян и крестьянское движение в Бессарабии. (1812-1861
годы). Сборник документов / Составители И.А. Анцупов,
К.П. Крыжановская. Том. III, Часть I. – Кишинев, 1962, c. 376.
RUPTAŞI-RĂZEŞI (рупташь-рэзэшь) – „ţărani odnodvorţi”,
care deţineau în proprietate ereditară loturi de pământ pe moşiile răzăşeşti[1].
[1] ANRM, F. 24,
inv. 1, d. 52, f. 1-2; Положение
крестьян и крестьянское движение в Бессарабии. (1812-1861 годы). Сборник
документов / Составители И.А. Анцупов,
К.П. Крыжановская. Том. III, Часть I. – Кишинев, 1962, c. 575.
