RUSNAC / RUTEAN (руснак) –
populaţie care s-a transferat pe teritoriul Basarabiei din guberniile Podolia
şi Bucovina şi care şi-a căpătat acest nume în Polonia. Locuia în special de-a
lungul râului Nistru în apropierea hotarului cu Austria şi în unele localităţi
din apropierea Prutului, cum ar fi: nu departe de târgul Sculeni, unde au venit
aici în timpul foametei şi ciumei din 1812 din regiunea Hotinului. Vorbesc în
aceeaşi limbă ca şi ţăranii din guberniile Podolia, Kiev şi din o parte a guberniei
Volânia, care se aseamănă cu limba ucraineană, cu excepţia modalităţii de accentuare
a cuvintelor, pe care au împrumutat-o din limba poloneză. Ei folosesc unele
cuvinte care nu sunt cunoscute în limba ucraineană[1].
Ofiţerul Cartierului general A.
Rozeilon-Soşalski, care a alcătuit în 1826 Descrierea
militaro-statistică a Basarabiei şi care era bine cunoscut cu situaţia din
provincie, scrie că rusnacii se ocupă
în fond cu agricultura, dar, având în vedere faptul că sunt ţărani fugari ai
moșierilor, au pierdut în timpul refugiului majoritatea averii şi, constituind
partea nu cea mai harnică a populaţiei, trăiesc în sărăcie şi mizerie şi îşi
îndeplinesc cu nepăsare ocupaţia de agricultor. Lenevia şi beţia, care îi
caracterizează, în egală măsură, atât pe bărbaţi cât şi pe femei, sunt viciile
principale ale acestor refugiaţi. Între ei, în special între cei care
trăiesc în oraşe şi târguri, se observă cea mai degradată stare a moralităţii[2]. Autorul constată că ei împrumută de la băştinaşii
Basarabiei obiceiurile acestora şi prin aceasta câştigă puţin în
hărnicie, astfel îmbunătăţindu-şi modul de viaţă[3].
