SCUTELNIC (скутельник) | Muzeul din inima mea |

SCUTELNIC (скутельник)



SCUTELNIC (скутельник) – ţăran scutit de plata birului, în schim­bul unor prestaţii suplimentare (de obicei, militare) faţă de Domnie sau faţă de stăpânul moşiei. Sensul general al termenului este „scutit de bir”[1]. Scutelnicii erau ţărani eliberaţi de prestaţiile faţă de stat; în schimb, obligaţi să încheie cu boierii, mănăstirile şi funcţionarii, pentru o anumită perioadă de timp, contracte privind îndeplinirea în folosul lor a anumitor lucrări sau achitarea anumitor sume de bani.
Conform reformei lui Constantin Mavrocordat din 1742, boierilor şi înaltelor feţe bisericeşti li se stabilea un număr fix de scutelnici în conformitate cu rangul acestora. Numărul de scutelnici acordat unei persoane varia de la 80 la 4.
Într-un document de epocă referitor la scutelnici se menţionează că odată „cu instituirea în Principatul Moldova a primului principe grec fanariot, boierii din această ţară au cerut în mod unanim să i se acorde poporului, aflat până atunci în şerbie, libertate[2]. Pentru această jertfă făcută de boieri s-a hotărât să li se facă boierilor anumite cedări, acordându-li-se dreptul de a avea scutelnici, sau slujitori, scutiţi de orice dări sau prestaţii obşteşti. Ca rezultat, fiecare boier, având în vedere rangul pe care îl deţinea, avea la dispoziţie un număr mai mare sau mai mic de scutelnici, care erau scutiţi de capitaţie, fiind eliberaţi de orice prestaţie. Această categorie de agricultori era folosită de către moşier doar la muncile casnice sau la alte munci săteşti. Pentru îndeplinirea acestor munci ei erau răsplătiţi cu prisosinţă, prin faptul că nu îndeplineau nici un fel de prestaţii, a căror povară cădea pe restul populaţiei”[3].
În Basarabia numărul scutelnicilor era stabilit de Administraţia regională în corespundere cu legislaţia domnilor moldoveni[4]. Într-un raport din 26 iulie 1816 adresat de serdăria Orhei preşedintelui Comitetului Provizoriu al Basarabiei, guvernatorului de Ekaterinoslav I.H. Kalagheorghe, se menţiona că scutelnicii „…împlinescu slijbili cătră stăpănii lor boeri pentru scuteala di havaleli după tocmealali lor di bună voi”[5]. În 1816, în ţinutul Orhei erau 1699 familii de scutelnici[6]. Dar nu toţi ispravnicii aveau la dispoziţie scutelnici. În ţinutul Bender, spre exemplu, conform raportului ispravnicului din 31 iulie 1816, acesta nu avea scutelnici[7].
Instituţia scutelniciei a fiinţat în Basarabia până la 1 mai 1818, când, prin rescriptul imperial din 29 aprilie 1818, emis pe numele lui A.N. Bahmetev, a fost suprimată[8]. În pofida acestui fapt, mulţi moşieri continuau să-i folosească pe ţărani în calitate de scutelnici.
Spre exemplu, la 26 noiembrie 1832 şeful de poliţie din judeţul Iaşi scria consilierului Cârmuirii regionale din Basarabia, funcţionarului de clasa a VIII-a Mandeliu, că pe moşia moşierului Feodoseev din satul Vduleca, funcţionar de clasa a VII-a, din numărul total de 137 familii de ţărani, 30 de familii se află la el în serviciu, în calitate de scutelnici, inclusiv 12 – în calitate de grădinari şi 18 – în calitate de slujitori. După cum constată şeful de poliţie, „aceşti ţărani nu participă la încartiruire, nu îndeplinesc prestaţiile personale locale, nu sunt încadraţi în repararea cordoanelor, nu sunt folosiţi la repararea podurilor, drumurilor şi podeţelor din nuiele şi bârne, nu participă la repararea construcţiilor moşiereşti, gardurilor, canalelor etc., dar se află sub tutela directă a moşierului, care, la discreţia sa, i-a eliberat de toate dările şi prestaţiile la care sunt supuşi ceilalţi consăteni”[9].


[1] Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 431.
[2] De fapt, institutul scutelnicilor s-a format în urma protestului boierimii faţă de desfiinţarea şerbiei. C.Mavrocordat, după ce a precizat obligaţiile fiscale faţă de Domnie, a acordat boierilor, sub formă de compensaţie economică, indispensabilă pentru cultivarea şi administrarea domeniilor lor – dar, de fapt, şi pentru a le câştiga bunăvoinţa, un număr de săteni scutiţi de dări către Domnie şi puşi astfel la dispoziţia boierilor (Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 431).
[3] AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 101.
[4] ANRM, F. 205, inv. 1, d. 574, f. 14-17.
[5] Ibidem, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 137 verso.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem, f. 43.
[8] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 596, f. 768; F. 3, inv. 1, d. 8, f. 2.
[9] Ibidem, F. 6, inv. 2, d. 556, f. 1-2 verso.