SLUGĂ (слуга) – servitor sătesc din rândurile ţăranilor încadraţi în
diferite activităţi lucrative pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti. Slugile
erau angajate în slujbe domestice pe lângă casele boiereşti, cele ale negustorilor,
meşterilor şi ale persoanelor înstărite. Slugile erau atribuite moşierilor
sau altor categorii privilegiate prin decizii oficiale de nivel înalt. Asemenea
decizii le lua Departamentul II al Guvernului Regional, de cele mai multe ori,
la cererea rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei[1].
Slugile erau scutite de plata birului şi a prestaţiilor în natură faţă de stat,
dar impuse să îndeplinească anumite lucrări referitor la deservirea curţilor
moşiereşti. Din contractul semnat în octombrie 1815 de ţăranii satului
Hădărăuţi, ţinutul Hotin, cu moşierul F.P. Bein aflăm că în gospodăria
acestuia lucrau 60 de scutelnici, 30 de breslaşi şi 18 slugi. Contractul a fost
încheiat pe o perioadă de un an şi jumătate – de la 10 octombrie 1815
până la 23 aprilie 1817[2]. În
vara anului 1816, potrivit raportului rezidentului plenipotenţiar al
Basarabiei A.N. Bahmetev din 4 august, adresat împăratului Alexandru I, în Basarabia erau înregistrate 4957 familii de scutelnici, 1260 – de breslaşi şi 639 familii de slugi[3]. Această categorie socială a fost suprimată în 1834.
Basarabiei A.N. Bahmetev din 4 august, adresat împăratului Alexandru I, în Basarabia erau înregistrate 4957 familii de scutelnici, 1260 – de breslaşi şi 639 familii de slugi[3]. Această categorie socială a fost suprimată în 1834.
