SOCIETATEA NATURALIŞTILOR ŞI
AMATORILOR DE ŞTIINŢE ALE NATURII DIN BASARABIA (Бессарабское общество естествоиспытателей и
любителей естествознания) – societate creată la începutul sec. al.
XX-lea, care unea savanţi naturalişti din Basarabia. Ideea creării unei
asemenea societăţi a apărut la sfârşitul anului 1902 în rândul unui grup de naturalişti
din Chişinău, interesaţi de diferite întrebări ale ştiinţelor naturii,
care au hotărât de a se uni şi a organiza o societate în scopul analizei
comune a întrebărilor ştiinţifice, studierii diverselor probleme ce ţin de ştiinţele
naturii în Basarabia, popularizării cunoştinţelor privind ştiinţele naturii pe
calea organizării diferitelor lecţii, cursuri etc.[1]
Membrii-fondatori ai societăţii au alcătuit Statutul societăţii şi în ianuarie
1903 l-au prezentat spre aprobare Ministerului Învăţământului Public din Rusia.
În decembrie acelaşi an proiectul Statutului a fost întors pentru anumite
modificări, după care la 29 februarie 1904, după modificările efectuate,
proiectul Statutului a fost confirmat de ministrul Învăţământului Public din
Rusia Lukianov. La 15 martie 1904 a avut loc şedinţa de constituire a societăţii.
Au fost aleşi membrii Consiliului societăţii (preşedinte – A.F. Stuart[2],
locţiitor – N.V. Goronovici, secretar – E.E. Miller, contabil – F.F. Miller
şi membri – N.N. Zubovski, M.V. Karcevski şi I.E. Popa) şi
alcătuit Colegiul de redacţie (N.V. Goronovici, N.V. Kissa, I.M. Krasilşcik,
N.T. Nelizon, F.F. Osterman şi G.A. Simakov)[3].
Un ajutor material real societăţii l-a acordat Consiliul
Zemstvei Guberniale din Basarabia, al cărui preşedinte, baronul A.F. Stuart,
era concomitent şi preşedinte al societăţii. El a pus la dispoziţia societăţii încăperile
Consiliului, iar ulterior încăperea Muzeului de Zemstvă.
Societatea
Naturaliştilor şi Amatorilor de Ştiinţe ale Naturii a fost creată, ca şi
alte societăţi, pe principii benevole. Conducea cu activitatea societăţii
Consiliul societăţii, alcătuit din preşedinte, vicepreşedinte, secretar,
contabil şi membrii societăţii. Consiliul petrecea săptămânal şedinţele
societăţii, unde era discutat planul de activitate al societăţii, ascultate
rapoarte ştiinţifice şi prezentate diferite inovaţii, demonstrate diferite experienţe
etc.[4]
În cadru
societăţii activau 3 comisii: 1. Pentru studierea cauzelor reducerii plantaţiilor forestiere; 2. Pentru efectuarea experienţelor în
vederea distrugerii filoxerei cu ajutorul curentului electric; 3. Pentru elaborarea detaliată a programelor
în vederea echipării în cadrul societăţii a muzeelor mobile[5]. La 25 aprilie
1906 în cadrul societăţii este deschisă Secţia de fizică şi matematică, în
frunte cu A.M. Manuilov, iar la 28 noiembrie 1906 – Secţia de medicină,
în frunte cu E.E. Miller[6].
Organizarea în cadrul societăţii a diferitelor secţii şi comisii este legată de
specificul activităţii acestei societăţii ştiinţifice. Din ea făceau parte
savanţi naturalişti în diferite domenii ale ştiinţelor naturii –
matematicieni, biologi, astronomi, agronomi, geografi, entomologi, fizicieni,
chimişti, zoologi etc. În afară de şedinţele generale şi cele din cadrul
secţiilor, membrii societăţii se întruneau în ziua de marţi pentru şedinţe cu
caracter particular: analizau planurile de activitate ale societăţii, purtau discuţii
ştiinţifice şi se familiarizau cu noile descoperiri ştiinţifice[7].
Societatea
organiza şi lecţii, care erau de două tipuri: pentru persoane care aveau deja o
anumită pregătire ştiinţifică şi pentru persoane cu pregătire elementară –
meşteri, muncitori etc. Dar, ascultători din categoria a două, potrivit
raportului din 1907, membrii societăţii nu au putut să atragă, din
considerentul că contingentul de ascultători la ambele tipuri de lecţii era
aproape similar, alcătuit din elevi şi reprezentanţi ai intelectualităţii[8]. În
afară de lecţii, societatea a organizat şi excursii (expediţii) în scopul
adunării şi selectării materialului pentru activitatea ştiinţifică. Numai în
1904 au fost organizate 3 excursii: la Vadul lui Vodă (pentru a aduna material
entomologic, selectat de E.E. Miller), şi două expediţii (în septembrie şi
octombrie) în Taraclia, ţinutul Bender (cu scop paleontologic, din iniţiativa
lui A.F. Stuart)[9].
Unul dintre
meritele deosebite ale societăţii pentru ştiinţa din Basarabia este
iniţiativa de a transfera Institutul Agricol din Novo-Aleksandriisk în
Chişinău. La 15 ianuarie 1908, la şedinţa societăţii a fost ascultat
raportul baronului A.F. Stuart despre transferarea Institutului Agricol în
Chişinău[10]. Au fost aduse următoarele
argumente în favoarea soluţionării acestei probleme: 1. Instituirea în Basarabia a unei
instituţii de învăţământ superior agricol, care ar putea asigura necesităţile
imensei regiuni de cernoziom din sudul Rusiei, este o necesitatea primordială; 2. Conştientizând această necesitate,
Duma orăşenească din Chişinău câţiva ani în urmă a decis ca, în cazul în care
în oraş va fi deschis Institutul de Învăţământ Superior Agricol, să pună la
dispoziţie un lot de pământ, de 200 desetine, din ocina Râşcani, care aparţinea
oraşului, iar adunarea de zemstvă gubernială din Basarabia era gata să
transmită pentru sediul Institutului clădirea pensionului (orfelinatului) nobilimii
din Chişinău[11].
Activitatea
societăţii era îndreptată şi în direcţia răspândirii cunoştinţelor în rândurile
populaţiei. În 1912 societatea a venit cu iniţiativa de a crea o şcoală medie
liberă pentru maturi. Un grup de membri ai societăţii au alcătuit proiectul
unei asemenea şcoli, programul care ar corespunde programelor pentru gimnazii
şi şcolile reale. Sistemul de învăţământ urma să fie de 4 ani. Orele urmau să
se ţină de la 18.00 până la 23.00. Plata pentru studii varia de la 40, 60, 80
şi 100 rub. anual[12].
De pe
seama donaţiilor societatea a fondat o bibliotecă şi un muzeu. Biblioteca avea
un număr mare de cărţi, atât ale savanţilor cu renume, cât şi ale celor
tineri. Muzeul societăţii se afla în una din odăile din subsolul Muzeului de zemstvă.
În muzeu erau depozitate 1325 de obiecte ce valorau 1420 ruble. Muzeul era
deschis două zile în săptămână – duminica şi miercurea, în anumite ore.
Muzeul era administrat de o comise alcătuită din 4 membri ai societăţii.
[1] Действия Общества с 1-го марта 1904 г. по 1-oe марта 1906 г. –
În: ТБОЕЛЕ. – Кишинев, 1906, т. 1, ч. 1, с. V.
[2] Alexandru Stuart
(1842-1917) – originar din Odesa. Îşi face studiile la unul din gimnaziile
din Sankt Petersburg, ulterior la liceul în numele lui Alexandru, iar studiile
superioare – peste hotare, avându-i ca profesori pe savanţii cu renume
Bromm, Bumzen, Gruber, Ghelmgolţ, Virhov ş.a. Şi-a consacrat întreaga viaţă
ştiinţei. La 24 de ani susţine teza de doctor. În anii 1868-1870 este docent la
Universitatea „Novorosia”. Concomitent se ocupă şi cu activitatea obştească. În
anii 1873-1878 este preşedinte al Consiliului zemstvei din Bender. Nesatisfăcut
de activitatea obştească, pleacă în Geneva, unde între 1877 şi 1883 îşi
continuă activitatea ştiinţifică în domeniul fiziologiei animalelor. Întors în
ţară, din nou se încadrează în activitatea obştească. Este membru al
Consiliului de zemstvă din Bender, unde în anii 1885-1907 se manifestă din
plin: îşi aduce aportul la reorganizarea spitalului gubernial de zemstvă,
construieşte clinica pentru pacienţii de boli mintale din Costiujeni şi
clădirea Muzeului de zemstvă din Chişinău. Tot în această perioadă este şi
preşedinte al Societăţii Naturaliştilor şi Amatorilor de Ştiinţe
ale Naturii din Basarabia. În 1910 este ales preşedinte al Comitetului de
viticultură şi vinificaţie recent deschis. În 1917 biologul A.F. Stuart
moare, lăsând o mare moştenire ştiinţifică (8 lucrări) (ТБОЕЛЕ. – Кишинев, 1914-1915, т. 6, с. I-III).
[3] Действия Общества с 1-го марта 1904 г. по 1-ое марта 1906 г. –
În: ТБОЕЛЕ. – Кишинев, 1906, т. 1, ч. 1, c. V-VI.
[4] Ibidem, p. VII.
[5] Действия Общества с 1-го марта 1904 г. по 1-ое марта 1906 г. –
În: ТБОЕЛЕ. – Кишинев, 1906, т. 1, ч. 1, p. IX.
[6] Ibidem, partea a II-a,
p. XXVI-XXVII.
[7] Ibidem, partea I,
p. VII.
[8] Ibidem, partea a II-a,
p. XXVII-XXVIII.
[9] Ibidem, partea I,
p. IX-X.
[10] Ibidem, partea a III-a,
p. VIII.
[11] Действия Общества с 1-го марта 1904 г. по 1-ое марта 1906 г. –
În: ТБОЕЛЕ. – Кишинев, 1906, т. 1, ч. 1, p. IX.
[12] Ibidem, vol. 3. –
Chişinău, 1912, p. I.
