STAŢIUNE DE MONTĂ (конный завод)

STAŢIUNE DE MONTĂ (конный завод) – 1. În stepele Basarabiei (Bugeac) şi în unele localităţi din ţinuturile Soroca şi Iaşi erau păşunate herghelii de cai, care în documentele timpului erau numite, de cele mai multe ori, staţiuni de montă. 2. Staţiuni în care moşierii, arendaşii, negustorii şi unii ţărani se ocupau cu împreunarea diferitelor specii de cai în vederea reproducţiei şi obţinerii unor rase mai bune de cai.

Pornind de la faptul că din anii ’30-’50 ai sec. al XIX-lea în unele gospodării moşiereşti şi ale coloniştilor din sudul Basarabiei caii au început a fi folosiţi ca forţă de tracţiune nu doar în timpul treieratului, dar şi în timpul cultivării pământului (aratul, boronitul etc.), la ordinea zilei a fost pusă întrebarea despre îmbunătăţirea raselor de cai. Ca rezultat, în 1847 a fost instituit Grajdul regional din Basarabia (Бесса­раб­ская земская конюшня)[1], iar în 1848 – Comitetul regional pentru creşterea cailor[2], care aveau drept scop să se ocupe cu dezvoltarea acestei ramuri – creşterea cailor. Măsurile întreprinse au contribuit la îmbunătăţirea parţială a raselor de cai şi la mărirea numărului acesto­ra în staţiunile de montă. De rând cu rasa locală basarabeană de cai, ca­re era o încrucişare dintre rasa arabă şi cea poloneză, maghiară, turceas­că, de stepă şi, parţial, cea rusească, dar care nu era considerată de rasă, în staţiunile de montă din Basarabia mai erau crescuţi si cai de rasă preţioasă.

În 1835, la cele 111 staţiuni de montă din Basarabia erau înregistraţi 25780 de cai, iar în 1840, la 140 staţiuni – 40000[3]. O parte din staţiunile de montă aparţineau negustorilor. În 1835 în judeţul Akkerman, plasa Tatarbunar, din cele 5 staţiuni de montă 3 staţiuni aparţineau negustorului de ghilda întâi din Odesa Morholi, negustorului de ghilda a treia din Akkerman Radion Hadji Iani şi negustorului de ghilda a treia din Chilia P.Stoikov; în plasa Olăneşti din cele 17 staţiuni de montă doar o staţiune aparţinea negustorului din Chişinău M.Kovalji[4].

Pentru a ne imagina ce prezentau staţiunile de montă din Basarabia şi a determina cum s-a încadrat în această ramură economică burghezia comercială, să facem o succintă caracteristică a staţiunilor de montă din Basarabia la începutul anilor ’50 ai sec. al XIX-lea (Tabelul 9).

Tabelul 9

Numărul staţiunilor de montă din Basarabia în 1851*

Judeţele şi districtele Administraţiei Speciale Ismail	Numărul total de proprietari	Numărul armăsarilor  de prăsilă	Numărul iepelor de prăsilă	Alţi cai**	Proprietatea negustorilor				Raportul negustorilor, în %
					Numărul total de proprietari	Numărul armăsarilor de prăsilă	Numărul iepelor de prăsilă	Alţi cai**
Orhei	8	18	245	184	2	7	87	86	25,0
Iaşi	7	29	324	360	-	-	-	-	-
Soroca	11	47	674	941	-	-	-	-	-
Hotin	4	4	93	98	-	-	-	-	-
Cahul	3	4	37	164	-	-	-	-	-
Akkerman	18	48	561	556	5	14	191	199	27,8
Bender	8	13	867	451	4	8	157	321	50,0
Ismail	8	20	290	199	1	2	40	18	12,5
În total	67	183	3091	2953	12	31	475	624	17,9

* ANRM, F. 2, inv. 1, d. 5619, f. 37-48.

** Caii erau de rasă simplă.

Datele Tabelului 9 confirmă că numărul staţiunilor de montă din Basarabia nu era stabil şi devia de la an la an. În 1851, din cele 67 staţiuni de montă 12 (17,9%) aparţineau negustorilor. În 1855, din cele 120 staţiuni de montă din Basarabia, în care erau înregistraţi 11147 cai, negustorilor le reveneau: în judeţul Soroca – 2 staţiuni (446 cai), în judeţul Iaşi – o staţiune (126 cai), în judeţul Cahul – 12 staţiuni (873 cai) şi în judeţul Bender – 2 staţiuni (228 cai)[5].

Poziţii importate, după numărul staţiunilor de montă, deţineau negustorii în judeţele Akkerman şi Bender (Tabelul 10).

Tabelul 10

Numărul staţiunilor de montă din judeţul Bender în 1857*

Proprietarul staţiunii	Numărul cailor			În total	Raportul, în %	Anul instituirii
	Armăsari	Iepe de prăsilă	Alţi cai**
Moşierul E.G. Gagarin	5	263	90	358	27,5	1830
Moşierul A.P. Laskarin	2	78	27	107	8,2	1842
Colonistul din Comrat Iu.A. Trubci	2	65	21	88	7,8	1835
Grecul din Nejin C.S. Stamerov	4	196	70	270	20,8	1850
Negustorul din Chişinău L.P. Stoilov	3	82	29	114	8,8	1852
Negustorul din Chişinău S.A. Zotov	3	130	78	211	16,2	1852
Negustorul din Bender Z.M. Obelman	3	111	38	152	11,7	1845
În total	22	925	353	1300	100,0	-

* ANRM, F. 322, inv. 1, d. 19, f. 37-37 verso, 41.

** Caii erau de rasă simplă.

Datele Tabelului 10 confirmă că în judeţul Bender în proprietatea negustorilor basarabeni erau 42,9% din numărul staţiunilor de montă, iar dacă ţinem cont de faptul că posesorul-grec din Nejin C.S. Sta­merov era tot negustor, acest procent va creşte până la 57,1%. În proprietatea negustorilor basarabeni erau 40,9% din numărul armăsarilor şi 34,9% din numărul iepelor de prăsilă; dacă însă îl luăm în consideraţie şi pe negustorul C.S. Stamerov, procentul va creşte – 54,5% şi 56,1%.

Pe parcurs a crescut numărul staţiunilor de montă, respectiv şi interesul negustorilor faţă de această ramură economică din Basarabia. Dar, în pofida creşterii numărului staţiunilor de montă, creşterea cailor nu a căpătat o dezvoltare vertiginoasă. Comitetul regional pentru creşterea cailor din Basarabia recunoştea la mijlocul anilor ’50 ai sec. al XIX-lea că nu doar locuitorii din mediul rural, dar şi arendașii se avântă mai mult după cantitate decât după calitate[6]. Autorităţile judeţene lămureau dezvoltarea slabă a acestei ramuri economice prin faptul că moşierii şi coloniştii se ocupă, de regulă, cu creşterea oilor şi vitelor cornute mari, iar creşterea cailor nu constituie o preocupaţie de prestigiu[7].

Deţinători ai staţiunilor de montă din Basarabia erau, de regulă, moşierii, arendaşii şi negustorii (Tabelul 11).

Tabelul 11

Numărul staţiunilor de montă din Basarabia în 1865*

Judeţele	Moşieri			Arendași			Negustori**			În total
	Numărul total de proprietari	Numărul armăsarilor  de prăsilă	Numărul iepelor de prăsilă	Numărul total de proprietari	Numărul armăsarilor  de prăsilă	Numărul iepelor de prăsilă	Numărul total de proprietari	Numărul armăsarilor  de prăsilă	Numărul iepelor de prăsilă	Numărul total de proprietari	Numărul armăsarilor  de prăsilă	Numărul iepelor de prăsilă
Orhei	4	10	97	-	-	-	-	-	-	4	10	97
Iaşi	13	77	997	7	19	174	-	-	-	20	96	1171
Soroca***	16	220	626	7	175	204	2	4	100	25	399	930
Hotin	14	26	462	-	-	-	-	-	-	14	26	462
Chişinău	4	9	118	3	9	120	-	-	-	7	18	238
Akkerman	5	12	303	13	32	691	13	68	1074	31	112	2068
Bender	1	18	180	5	37	507	6	60	843	12	115	1530
În total	57	372	2783	35	272	1696	21	132	2017	113	776	6496
În %	50,4	47,9	42,8	31,0	35,1	26,1	18,6	17,0	31,1	100,0	100,0	100,0

* AISR, F. 412, inv. 1, partea I, d. 58, f. 298-304.

** Negustorii deţineau staţiunile de montă în proprietate sau în posesie.

*** În numărul proprietarilor de staţiuni de montă n-au fost incluşi 2 ţărani şi un slujitor al cultului din judeţul Soroca (2 armăsari şi 27 iepe de prăsilă).

Datele Tabelului 11 demonstrează că în 1868 din 113 staţiuni de montă existente în Basarabia 57 (50,4%) reveneau moşierilor, 35 (31%) – arendaşilor şi 21 (18,6%) – negustorilor. Numărul cel mai mare al staţiunilor de montă era înregistrat în judeţele Akkerman (31 de staţiuni, sau 27,4%), Soroca (25, sau 22,1%) şi Iaşi (20, sau 17,7%).

---

[1] ANRM, F. 129, inv.1, 1847, d. 10, f. 1.

[2] Ibidem, F. 322, inv.1, 1848, d. 1, f. 10.

[3] Ibidem, F. 2, inv.1, d. 2591, p. II, f. 923-924; d. 2595, f. 11.

[4] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 203, f. 30-31.

[5] ANRM, F. 129, inv. 1, d. 75, f. 56-69.

[6] ANRM, F. 129, inv. 1, d. 74, f. 8-8 verso.

[7] Ibidem, d. 19, f. 3-4.