SUDUŢI – supuşi străini sau
„sudiţi”[1] –
cetăţenii străini, aflaţi pe teritoriul Ţărilor Române, sub protecţia unui
consulat străin (a unei puteri străine), având prin aceasta dreptul la o
jurisdicţie specială, la anumite privilegii fiscale etc. În această categorie
intrau atât cetăţenii străini ce aveau naţionalitatea statului respectiv, cât
şi aşa-numiţii protejaţi, persoane
autohtone – armenii, evreii, grecii, bulgarii şi chiar moldovenii,
strecuraţi sub o protecţie străină, datorită anumitor fraude sau abuzuri. Ei
constituiau o categorie distinctă, privilegiată faţă de restul populaţiei din
târgurile şi oraşele moldoveneşti. În virtutea capitulaţiilor Porţii faţă de Puterile
europene, ei beneficiau de privilegii economice, juridice şi personale.
Imunităţile şi privilegiile fiscale au fost invocate în favoarea sudiţilor din
Moldova începând cu sfârşitul sec. al XVIII-lea, odată cu înfiinţarea
consulatelor străine la Iaşi[2].
După anexarea Basarabiei la Rusia în 1812, sudiţii aflaţi pe acest teritoriu
şi-au pierdut statutul lor de altădată şi au fost supuşi legislaţiei ruse.
[1] Cuvântul sudit provine de la latinescul sub-ditus, supus al unei puteri străine.
Despre statutul sudiţilor în Ţările Române a
se vedea mai detaliat: Instituţii
feudale din Ţările Române.
Dicţionar, p. 457-458; Stela Mărieş. Supuşii străini din Moldova în perioada 1781-1862. – Iaşi,
1985, p. 40-165.
[2] Stela Mărieş. Op. cit., p. 40.
