ŢĂRAN IOBAG
RUS ÎN BASARABIA (русский
крепостной крестьянин в Бессарабии) – ţăran iobag, cu statut de ţăran
de la Curte, adus în Basarabia, după anexarea ei la Rusia, de către nobili, din
guberniile interne ruse. Aceasta, în pofida faptului că în raportul din 4 decembrie
1812 guvernatorul civil Scarlat Sturdza îi cerea comandantului suprem al armatei
ruse dislocate în Moldova P.V. Ciceagov să le interzică moşierilor ruşi să
aducă în Basarabia ţărani şerbi[1].
ŢĂRAN-LĂTURAŞ – ţăran liber care
beneficia de dreptul de a trece de la un moşier la altul[2]; ţăran-colonist
venit din afara ţării. În 1807, potrivit unui registru al vistieriei, la ocnele
de sare din Moldova munceau 198 ţărani-lăturaşi înscrişi la aceste munci[3]. Fiind
liberi, ei nu munceau „fără soroc”, ci potrivit unei înţelegeri pe care o
încheiase. Aceasta se făcea după „obiceiul ţării”, dar cu tendinţa din partea
stăpânului ca – la contractare sau în cursul executării – să le
îngreuneze cât mai mult condiţiile de muncă[4].
[1] Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. –
Chişinău, 2006, p. 192-193.
[2] Д.М. Драгнев. Аграрное законодательство К.Маврокордата и
изменение правового положения молдавских крестьян в середине XVIII в. –
În: Ежегодник по аграрной истории Восточной Европы. – Рига, 1963, с.
255-256.
[3] ANRM, F. 1,
inv. 1, 1808-1810, d. 117, f. 43-44.
[4] Instituţii feudale din Ţările
Române. Dicţionar, p. 272.
