TRIBUNALUL REGIONAL CIVIL DIN BASARABIA (Бессарабский
Областной Гражданский Суд) – a activat în perioada 1818-1869, având
atribuţia de a examina procesele civile intentate între locuitorii provinciei,
acţiunile intentate de stat împotriva persoanelor particulare, cererile cu
privire la confirmarea actelor de vânzare-cumpărare şi cu privire la tutela
asupra averii persoanelor decedate.
La baza activităţii Tribunalului Regional
Civil din Basarabia a fost pus „Regulamentul privind organizarea guberniilor
Imperiului Rus” aprobat de Ecaterina a II-a la 7 noiembrie 1775, în care
sunt fixate competenţele acestei instituţii judiciare[1].
Tribunalul Regional Civil din Basarabia a fost instituit în baza Regulamentului
privind instituirea regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818. În competenţa
lui era examinarea dosarelor civile personale, precum şi a pretenţiilor
persoanelor fizice faţă de vistierie, şi viceversa. El era alcătuit dintr-un
preşedinte şi 4 consilieri. Preşedintele era numit în funcţie de către Coroană şi
confirmat de către împărat. Un consilier era numit din partea Coroanei, dar
confirmat de către guvernatorul general militar din Podolia, iar ceilalţi
consilieri – aleşi din rândurile nobilimii, pe o perioadă de 3 ani, dar
confirmaţi de guvernatorul general militar[2].
Componenţa
Tribunalului Regional Civil din Basarabia în anii 1818-1828 este sistematizată
în Tabelul 19.
Tabelul 19
Tribunalul Regional Civil al Basarabiei (1818-1828) *
Preşedinţi
1.
|
Nedoba
|
1818-1823
|
4.
|
Başotă
|
1824-1825
|
2.
|
Başotă
|
1823-1824
|
5.
|
Pizani
|
1825-1826
|
3.
|
Cazimir
|
1824
|
6.
|
Donici
|
1826-1828
|
Consilieri: Ralli, Donici,
Varfolomeu, Stamo, Hermeziu, Buzdugan, Dicescu, Krupenski, Russo, Măcărescu, Botezatu,
Leonard, Cazimir, Satovski, Iamandi, Stamati.
Secretari: Scorţesco, Barda.
* Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din
Basarabia (1812-1828). Vol. II. –
Chişinău, 2007, p. 321.
Regulamentul
prevedea ca, reieşind din privilegiile acordate locuitorilor provinciei şi din particularităţile
legilor locale, procedura judiciară în Tribunalul Regional Civil din Basarabia
urma să se desfăşoare în limba moldovenească. În cercetarea litigiilor persoanelor
particulare Tribunalul urma să se conducă de drepturile şi obiceiurile moldoveneşti,
iar procedura judiciară urma să se desfăşoare în limba moldovenească. În ce
priveşte cercetarea dosarelor de stat, la bază trebuia să fie pusă legislaţia
imperială, iar procedura judiciară avea să se desfăşoare în limba rusă. În
cazul examinării dosarelor cu referire la apărarea proprietăţii private,
Tribunalul trebuia să se conducă de drepturile, privilegiile şi obiceiul
pământului existente în Basarabia. În cazul în care deciziile Tribunalului Regional
Civil se refereau la dosarele în care erau vizate interesele statului,
procedura judiciară se desfăşura în limba rusă (documentele pentru examinarea
ulterioară trebuiau traduse în limba rusă)[3].
Persoanele nemulţumite de decizia Tribunalului, în cazul în care era admisă
apelarea deciziei Tribunalului, o puteau contesta în Consiliul Suprem al
Basarabiei. Dar, în cazul în care Tribunalul nu prevedea apelarea deciziei,
atunci decizia era irevocabilă şi era aplicată imediat, iar persoana nemulţumită
putea înainta în Consiliul Suprem al Basarabiei doar o plângere simplă. Pe marginea
dosarelor în care erau vizate interesele statului, Tribunalul civil nu lua o
decizie finală, dar, respectând legislaţia rusă, le expedia pentru decizia
finală în Guvernul Regional[4].
Regulamentul
privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828 a modificat parţial
componenţa Tribunalului Regional Civil din Basarabia. El era alcătuit din
preşedinte, doi consilieri din partea guvernului, doi asesori din partea
nobilimii şi doi asesori din partea negustorilor. Preşedintele era confirmat
prin decizie imperială, iar cei doi asesori – de Senat, la propunerea
guvernatorului general[5].
 |
|
Tribunalul Regional din Basarabia (Fotografie de P.M. Kondraţki,
MNAIM)
|
Componenţa
Tribunalului Regional Civil din Basarabia în anii 1828-1858 este sistematizată
în Tabelul 20.
Tabelul 20
Tribunalul Regional Civil al Basarabiei (1828-1858) *
Preşedinţi
Stamo, Simonov
|
1828-1829
|
Reva
|
1834-1836
|
Reabinin
|
1829-1833
|
Hoteaev
|
1836-1847
|
Kardanovski
|
1833-1834
|
Russo
|
1847-1858
|
Consilieri: Satovski, Leonard,
Kazimir, Iamandi, Lazo, Jdanov, Paniutin şi Loran.
Asesori: Alexandri, Kaţiki,
Ianov, Millo, Criste, Bazâca, Râşcanu, Nakko, Hasnaş, Pruncul, Criste, Botezatu.
Secretari: Lugovski, Chiriţă, Krâjanovski
* Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor
populaţiei din Basarabia (1812-1828). Vol. II. – Chişinău, 2007,
p. 323.
Procedura
de examinare a dosarelor era una anevoioasă. Controalele sistematice efectuate
la Tribunalul Regional Civil din Basarabia de către guvernatorul Basarabiei
atestau permanent numeroase nereguli. În special, era enorm volumul de dosare
nerezolvate. Spre exemplu, la 1 ianuarie 1833 erau nesoluţionate 1754 dosare.
Pe parcursul anului 1833 au apărut încă 2610 dosare, iar de la 1 ianuarie
1834 până la 1 octombrie – încă 404, sau, în total, 8368 dosare[6].
La
prezentarea ministrului de Interne, la 24 ianuarie 1834 Consiliul de Stat
a permis dvorenimii din Basarabia să aleagă din rândurile sale preşedintele
Tribunalului Regional Civil, în baza Regulamentului din 6 decembrie 1831,
cu următoarele condiţii:
1.
La postul de preşedinte al Tribunalului
Regional Civil din Basarabia urmau să fie înaintați trei candidaţi, nu doar din
rândul nobilimii basarabene, dar şi din rândul nobililor din alte gubernii ruse
aflaţi în provincie şi chiar din rândurile funcţionarilor locali, cu consimţământul
acestora;
2.
Candidatul la postul de preşedinte,
la început, trebuia să fie judecător regional sau consilierul unei oarecare Curţi,
sau procuror gubernial nu mai puţin de 6 luni şi, în plus, să se afle în
serviciul de stat nu mai puţin de 15 ani;
3.
Candidatul la postul de preşedinte
din partea funcţionarilor, aflat în serviciul statului, trebuia să aibă
permisiunea șefului;
4.
Candidatul al treilea urma să
fie ales exclusiv din rândul consilierilor de la Curte sau de la Cârmuirea
Regională, cu acordul procurorului regional[7].
La început, Tribunalul Regional Civil îşi
desfăşura lucrările în casa arendată, pentru o sumă de 1400 rub., de la spătarul
Macarescu, situată în partea de jos a oraşului Chişinău. Dar, clădirea nu era
comodă pentru desfăşurarea lucrărilor: era situată la o distanţă mare de la
locul de trai al funcţionarilor; toamna, primăvara şi iarna, funcţionarilor le
venea greu să se deplaseze pe străzile murdare, la serviciu; casa necesita
reparaţii; în plus, din cauza depozitului pentru păstrarea produselor, în
incinta tribunalului era un miros neplăcut; camerele în care munceau
funcţionarii nu erau comode. Când administraţia Tribunalului a încercat să arendeze
o nouă clădire, Macarescu a cedat 400 rub. din preţul arendei, promiţând
că va repara clădirea. La 1 mai 1825 clădirea a fost arendată pe o
perioadă de 3 ani, iar Consiliul Suprem al Basarabiei a aprobat condiţiile
contractului de arendă[8].
Activitatea
Tribunalului Regional Civil din Basarabia a fost suspendată în anul 1869, odată
cu introducerea noilor statute judiciare din 1864.
[1] ПСЗРИ. Собр. I, 1775-1780,
т. XX, №14392. – СПб., 1830, с. 240.
[2] Устав образования Бессарабской области 1818 г., с. 8-9.
[3] Устав образования Бессарабской области 1818 г., c. 10.
[4] Устав образования Бессарабской области 1818 г., c. 10-11.
[5] ANRM, F. 2, inv. 1,
d. 1197, f. 6.
[6] А.Накко. Бессарабская область в историческом,
экономическом и статистическом отношении (рукопись). – Кишинев,
1879, с. 158 об.
