TRIBUNALUL REGIONAL PENAL DIN BASARABIA (Бессарабский
Областной Уголовный Суд) – instituit în baza Regulamentului privind
instituirea regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818[1].
La baza activităţii Tribunalului Regional
Penal din Basarabia a fost pus „Regulamentul privind organizarea guberniilor
Imperiului Rus” aprobat de Ecaterina a II-a la 7 noiembrie 1775, în care
sunt fixate competenţele acestei instituţii judiciare[2].
În
competenţa lui era examinarea dosarelor de urmărire penală, transmise de tribunalele
ţinutale. El era alcătuit dintr-un preşedinte, 3 consilieri şi un asesor.
Preşedintele era numit în funcţie de către
Coroană şi confirmat de împărat. Un consilier era numit din partea Coroanei, dar confirmat de către guvernatorul general militar din
Podolia, iar ceilalţi consilieri şi asesorul – aleşi din rândurile nobilimii, pe o perioadă de 3 ani, dar confirmaţi de guvernatorul general militar[3].
Coroană şi confirmat de împărat. Un consilier era numit din partea Coroanei, dar confirmat de către guvernatorul general militar din
Podolia, iar ceilalţi consilieri şi asesorul – aleşi din rândurile nobilimii, pe o perioadă de 3 ani, dar confirmaţi de guvernatorul general militar[3].
TRIBUNALUL REGIONAL PENAL AL BASARABIEI (1818-1828)
Preşedinţi:
Kurik 1818-1825
Arsenev 1825-1826
Kurik 1826-1828
Consilieri: Leibin, Străjescu,
Şumski, baronul Cristi, Glavce, Stamati, Şardin, Ianov, Vaker, Maksimov,
Bazâca, Hoteaev.
Asesori: baronul Criste,
Hoteaev, Stamati.
Secretari: Ghetolpanov,
Krâmonovski[4].
Tribunalul Regional Penal din Basarabia avea în competenţă dosarele
penale, iar procedura de examinare se efectua în baza legislaţiei ruse.
Sentinţa adoptată cu majoritatea de voturi era definitivă, dar nu era aplicată
până nu era confirmată de guvernatorul civil, care, luând cunoştinţă de dosar,
confirma sau anula verdictul. În cazul în care guvernatorul civil nu aproba
decizia Tribunalului Penal, dosarul era înaintat spre examinare în Consiliul
Regional[5].
Dosarele penale şi de urmărire penală erau examinate în limbile rusă şi
moldovenească, inclusiv:
1.
Audierea
inculpaţilor moldoveni avea loc în limba lor naţională – moldovenească,
iar procesele-verbale erau întocmite în limbile rusă şi moldovenească.
2.
Sentinţa de judecată era anunţată inculpaţilor
în limba moldovenească.
3.
Membrii Tribunalului Penal,
întâlnind greutăţi în expunerea punctului de vedere în limba rusă, aveau
dreptul de a perfecta deciziile în limba moldovenească[6].
Regulamentul privind administrarea Basarabiei
din 29 februarie 1828 a modificat parţial componenţa Tribunalului Regional
Penal din Basarabia. El era alcătuit din preşedinte, doi consilieri din partea
guvernului, doi asesori din partea nobilimii şi doi asesori din partea negustorilor.
Preşedintele era confirmat prin decizie imperială, iar cei doi asesori – de
Senat, la propunerea guvernatorului general[7].
TRIBUNALUL REGIONAL PENAL AL BASARABIEI (1828-1858)
Preşedinţi:
Kurik,
Donici, Simonov 1828 – 1829
Kurik,
Simonov 1829 – 1830
Kurdanovski 1830 – 1834
Reva 1834 – 1838
Consilieri: Krâjanovski,
Vaker, Stamati, Bazâca, Şumski, Hoteev, Beleaev, Artmovski.
Asesori:
Fialkovski, Stamati, Bazâca, Şumski, Ianachi, Donici, Russo, Hasanaş, Kriukov,
Marabuti, Botezatu, Alexandri, Cervonovodski.
Secretari: Alexandrovski,
Bogatno, Pahalovici[8].
Activitatea Tribunalului Regional Penal din Basarabia a fost
suspendată în anul 1869, odată cu introducerea noilor statute judiciare din
1864.
[1] Устав образования Бессарабской области 1818 г., с. 8.
[2] ПСЗРИ, Собр. I, т. XX,
1775-1780, №14392. – СПб., 1830, с. 239-240.
[3] Устав образования Бессарабской области 1818 г., с. 8-9.
[4] Valentin Tomuleţ.
Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828).
Vol. II. – Chişinău, 2007, p. 323.
[8] Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor
populaţiei din Basarabia (1812-1828), Vol. II. – Chişinău, 2007,
p. 323.
