DUMA ORĂSENEASCĂ (Городская Дума) – organ electiv, cu competenţe
executive din cadrul administraţiei orăşeneşti, responsabil de probleme
gospodăreşti ale oraşului, subordonat guvernatorului. În Basarabia dumele
orăşeneşti au fost instituite din 1817. Duma orăşenească din Chişinău a fost
înfiinţată la 2 august 1817[1], cea
din Bender – la 22 august 1818, cea din Tiraspol – în 1795[2]. În competenţa
dumelor erau: comerţul, meşteşugurile şi industria, concesionările, terenurile
agricole orăşeneşti, impozitele, amenajarea şi salubritatea oraşului şi a terenurilor
aferente etc.
Organul suprem de administrare a Dumei
era Consiliul Dumei alcătuit din 5 consilieri – pristavi (гласных), din partea societăţilor orăşeneşti,
aleşi din negustorii locali, în baza principiului apartenenţei naţionale[3]. Duma
alcătuia bugetul oraşului, care ulterior era aprobat de guvernator. Veniturile
oraşului se alcătuiau din mai multe surse: taxe colectate de la proprietarii de
întreprinderi industriale şi comerciale; taxe pe vii şi livezi; taxe percepute
de la burghezia comercială; taxe încasate de la cârciumi etc. Din taxele
percepute erau întreţinute instituţiile orăşeneşti şi organele de poliţie[4].
Clădirea Dumei orăşeneşti din Chişinău.
(Desen de C.I. Tihomirov şi C.Veierman de pe fotografia lui A.Sumovski
din ciclul de lucrări „Mobilizarea armatei ruse”. Peisaj de Chişinău. 1877)
În baza
dispoziţiei din 12 mai 1817 a rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev
„…în Chişinău urma să fie instituită Duma orăşenească, în baza aceloraşi
principii în care au fost instituite dumele orăşeneşti în celelalte gubernii
interne ruse, dar ţinându-se cont de unele particularităţi ale Basarabiei
şi de obiceiurile locale, pentru atingerea modalităţilor oportune din cadrul
comunităţii locale, în apărarea ei de oprimările suplimentare, care pot avea
loc din cauza impozitelor şi prestaţiilor neuniforme”[5].
La 26 mai Departamentul I al Guvernului Regional a adoptat o rezoluţie cu privire
la cererea celor trei comunităţi orăşeneşti: moldovenească, bulgărească şi
armenească de a fi instituit în oraş un magistrat şi chiar au ales din
rândurile lor persoane cărturare care urmau să-i reprezinte în această
instituţie orăşenească. Dar, ulterior află că în locul magistratului s-a decis să
fie instituită Duma, în care sunt nevoie de persoane care cunosc modalităţile de
formare a veniturilor orăşeneşti, cunosc starea materială a fiecărui locuitor
şi ar putea repartiza încasarea impozitelor potrivit veniturilor fiecărei
persoane în parte[6]. La 6 iunie
a urmat dispoziţia rezidentului plenipotenţiar, în baza căreia comunităţile
orăşeneşti au primit acordul de a alege reprezentanţii lor în Duma orăşenească.
În urma alegerilor, în Duma orăşenească au fost aleşi: căpitanul Anghel Hour –
în calitate de burgomistru, iar în calitate de şefi de poliţie (приставы) – Asvadur Hristovici,
Dănilă Fora, Nichita Neverov, Stepan Petrovici şi evreul Leiba Litmanovici[7].
Din raportul din 16 iunie prezentat Departamentului I al Guvernului
Regional de poliţia municipală aflăm că în calitate de consilieri municipali
din partea societăţii armeneşti a fost ales Asvadur Hristovici, acumulând 105
voturi; din partea comunităţii moldoveneşti – Dănilă Fora (70 voturi); din
partea comunităţii ruseşti – Nichita Neverov (100 voturi), din partea
comunităţii bulgăreşti – Stepan Petrovici (120 voturi) şi din partea
comunităţii evreieşti – Leiba Litmanovici (63 voturi)[8].
Duma (consiliul municipal) era administrată de un burgomistru, care
putea fi o persoană în rang de clasa a XII-a, aleasă din cadrul societăţilor
orăşeneşti, nesalarizată, 2 ratmani, în rang de clasa a XIV-a, aleşi din cadrul
societăţilor orăşeneşti, nesalarizaţi, şi un secretar. Primăria municipală (городская управа) era administrată de un
burgomistru, ales de societăţile orăşeneşti, un staroste orăşenesc (городской староста) şi câte un
reprezentat de la fiecare breaslă meşteşugărească (цеховых)[9].
Statele de
funcţii ale cancelariei Dumei orăşeneşti din Chişinău includeau: un secretar (письмоводитель) cu un salariu de 750
lei, un traducător (600 lei), 4 conţopişti (писцы)
(1200 lei), doi poştaşi pentru repartizarea corespondenţei (десятский для посылок) (480 lei) şi un paznic (180 lei). Pentru
încălzirea şi iluminarea încăperii şi pentru rechizitele de birou era alocată
anual suma de 600 lei[10].
Clădirea Dumei
orăşeneşti din Chişinău. (Carte poştală, ANRM)
În
oraşele Chilia şi Reni, în locul Magistratelor şi Dumelor orăşeneşti au fost
instituite Ratuşe.
La 26 mai 1817 a fost emisă
o instrucţiune pentru Duma orăşenească din Chişinău, alcătuită în baza
Regulamentului orăşenesc din 21 aprilie 1785, potrivit căreia urma să
activeze această instituţie[11]. În
1818, la dispoziţia Guvernului Regional al Basarabiei, Duma orăşenească din
Chişinău a fost împuternicită să rezolve litigiile negustorilor, din
considerentul că în oraş lipseau magistratura orăşenească, ratuşa şi judecătoria
verbală[12].
Cercetătorii menționează că Primăria
de Chişinău, care trebuia să lucreze sub supravegherea poliţmaistrului şi care
reprezenta cinci etnii principale ale populaţiei orăşeneşti, nu cunoştea
limba rusă şi cerea guvernatorului să i se permită să redacteze corespondenţa
în limba română. Totuşi, ţarismul nu a acordat o atenţie deosebită
instituţiilor administraţiei urbane, care la acel moment nu reprezentau un
instrument strategic în politica imperială rusă în regiune. Dar, în pofida
acestui fapt, o anumită revigorare a oraşelor şi târgurilor a avut loc. Graţie colonizării
masive a mediului urban, mulţi dintre colonişti erau deja cunoscuţi cu
activităţile din mediul urban, precum şi prin instalarea administraţiei ruse,
care avea anumite pretenţii de confort în viaţa social-economică şi culturală[13].
Pe parcursul
anilor 1817-1919 postul de primar de Chişinău a fost suplinit de următoarele
persoane (Tabelul 3).
Tabelul 3
Primarii de Chişinău*
1.
|
A.Nour
|
1817-1819
|
11.
|
A.Nicolau
|
1854-1858
|
2.
|
S.Dimu
|
1819-1822
|
12.
|
D.Mincu
|
1858-1866
|
3.
|
Fiodorov
|
1822-1825
|
13.
|
A.Krijanovski
|
1867-1869
|
4.
|
D.Lovcinski
|
1825-1831
|
14.
|
P.H. Gumalic
|
1870-1871
|
5.
|
S.Dimu
|
1831-1834
|
15.
|
Cl.P. Şimanski
|
1871-1877
|
6.
|
D.Lovcinski
|
1834-1837
|
16.
|
C.A. Schmidt
|
1877-1903
|
7.
|
P.Synadino
|
1837-1843
|
17.
|
L.Siţinski
|
1904-1905
|
8.
|
D.Lovcinski
|
1843-1845
|
18.
|
P.Synadino
|
1905-1910
|
9.
|
D.Durdufi
|
1846-1848
|
19.
|
I.I. Levinski
|
1910-1917
|
10.
|
D.Mincu
|
1849-1854
|
20.
|
Vlad. de Herza
|
1918-1919
|
Poştaşii Dumei: Soroceanu, Sadovski,
Kanelli, Melago (până în 1858).
* Gheorghe
Bezviconi. Semimileniul Chişinăului. –
Chişinău, 1996, p. 79; Valentin
Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia
(1812-1828). – Chişinău, 2007, vol. II, p. 325.
Dumele din Basarabia au fost
suspendate în anul 1919, cea din Tiraspol – în anul 1917.
[1] ANRM, F. 4,
inv. 1, d. 84, f. 1. După alte date – la 31 iulie 1817
(Îndrumător al Arhivei Naţionale a Republicii
Moldova, p. 44) .
[2] În Rusia dumele orăşeneşti
au fost instituite în 1785 şi constituiau organe executive
ale administraţiei orăşeneşti. Aveau în competenţă probleme gospodăreşti
şi se subordonau guvernatorului.
[4] Г.К. Федоров. Государственно-административное
устройство и местное право в Бессарабии (1812-1917 гг.). – Кишинев,
1974, с. 56.
[6] ANRM, F. 2, inv. 1,
d. 554, f. 57 verso-58.
[7] Ibidem, f. 58 verso.
[8] Ibidem, f. 59.
[9] Ibidem, F. 75,
inv. 1, d. 34, f. 89-89 verso.
[10] Ibidem, F. 2,
inv. 1, d. 554, f. 29, 50.
[11] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 554, f. 59-59 verso.
[12] Ibidem, f. 11 verso.
[13] Veronica Melinte, Eugen
Cernenchi. Unele aspecte din istoria
creării instituţiilor autoadministrării locale în Chişinău (1812-1818). –
În: Revista de Istorie a Moldovei. – Chişinău, 2009, nr. 4 (80),
p. 217, 219.
