ADMINISTRAŢIA REGIONALĂ (GUBERNIALĂ) (Областное/ губернское Управление)

ADMINISTRAŢIA REGIONALĂ (GUBERNIALĂ) (Областное/ губернское Управление) – prin noţiunea de „administraţie regională” (scrisă cu minuscule), până la adoptarea Regulamentului privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828, se subînţeleg instituţiile de stat regionale, care au fost implicate, într-o măsură sau alta, în soluţionarea diverselor probleme de ordin intern. După 29 februarie 1828 noţiunea dată este concepută, lato sensu, ca Administraţie Regională, alcătuită din Cârmuitorul regiunii (правитель области), care este guvernatorul civil, numit prin decret imperial, din Consiliul Regional, Cârmuirea Regională, Administraţia Financiară, Tribunalul Regional Penal, Tribunalul Regional Civil şi Judecătoria Verbală[1] şi, stricto sensu – Administraţia Regională, sau varianta mai reuşită – Cârmuirea Regională, prin care subînţelegem o instituţie regională[2].

Regulamentul privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828 prevedea că Administraţia Regională este instituită în oraşul Chişinău[3].

Administraţia Regională (Областное Управление) era alcătuită din Consiliul Regional, din care făceau parte un preşedinte şi 7 mem­bri. Preşedinte al Consiliului Regional devine guvernatorul general, iar membri: guvernatorul civil, mareşalul regional al nobilimii, vice-guvernatorul, doi preşedinţi ai Tribunalului Regional Penal şi al Tribunalului Regional Civil şi doi membri din partea Coroanei, confirmaţi de Senat, la prezentarea guvernatorului general[4].

Ministerul de Interne. Cârmuirea Regională a Basarabiei. Antet.

Ministerul de Interne. Cârmuirea Gubernială din Basarabia. Antet.

Cârmuirea Regională (Областное Правление), parte componentă a Administraţiei Regionale, era alcătuită din guvernatorul civil, 4 consilieri şi un asesor. Consilierii şi asesorii erau confirmaţi de Senat la prezentarea guvernatorului general, prin intermediul ministrului de interne. Pe lângă Cârmuirea Regională se aflau următoarele instituţii speciale:

1.    Serviciul de Asistenţă Publică (Приказ Общественного Приз-рения), care este alcătuit în baza aceloraşi principii ca şi în guberniile interne ruse.

2.    Adunarea Deputaţilor Nobilimii (Депутатское Дворянское Собрание), alcătuită din mareşalul regional al nobilimii şi deputaţi din fiecare ţinut (judeţ), aleşi de nobili peste fiecare trei ani.

3.    Serviciul Sanitar (Врачебная Управа), componenţa căreia este fixată de unităţile de funcţii, stabilite pentru asemenea instituţii.

4.    Secţia de Arhitectură (Архитекторская часть), alcătuită din arhitect şi doi ajutori, confirmaţi de guvernatorul general.

5.    Procurorul Regional (Областной Прокурор) şi doi ajutori (inspectori judiciari) (Губернские Стряпчие) pe dosare penale şi dosare civile, confirmaţi în posturi de ministrul de justiţie[5].

Potrivit Regulamentului din 11 martie 1828 (publicat de către Senat la 17 noiembrie), Cârmuirea Regională din Basarabia era alcătuită din guvernatorul civil, 4 consilieri şi un asesor. Fiecare consilier avea în competenţă anumite probleme. Consilierii se subordonau guvernatorului civil. Asesorul era numit pentru efectuarea cercetărilor. În caz de boală sau lipsă a unuia din consilieri, asesorul administra secţia acestuia[6].

Întreaga activitate a Cârmuirii Regionale erai divizată în 4 secţii[7]:

Obiectul de referinţă al secţiei întâi era: 1. Administrarea poliţiei orăşeneşti şi a celei locale, în care intra: a) alegerile şi prezentarea dispoziţiilor de angajare şi concediere a funcţionarilor din cadrul poliţiei; cercetarea cazurilor de acordare a premiilor, a decoraţiilor sau stabilirea măsurilor de pedeapsă; b) serviciul de pompieri; c) amenajarea oraşelor potrivit planurilor şi d) supravegherea întreţinerii drumurilor, a serviciului de poştă, a caselor de staţie şi a folosirii raţionale a carelor aparţinând locuitorilor. 2. Supravegherea generală a administrării Cancelariei şi a Arhivelor, în toate subdiviziunile. 3. Acumularea informaţiilor cu referire la incidente şi măsurile de înlăturare a acestora. 4. Supravegherea serviciului medical; adoptarea măsurilor pentru prevenirea epidemiilor şi epizootiilor. 5. Grija de încartiruirea armatei.

Cârmuirea Gubernială din Basarabia (Carte poştală, MNEIN)

Secţia a doua avea următoarele sarcini: 1. Să aducă la cunoştinţa populaţiei decretele şi deciziile imperiale, anunţurile, cum ar fi: invitaţia la iarmaroace şi târguri; persoanele aflate în urmărire etc. 2. Să aplice măsuri pentru a asigura întoarcerea datoriilor potrivit cambiilor şi obligaţiilor asumate. 3. Urmărea sechestrarea şi vinderea moşiilor în contul datoriilor; urmărea desfăşurarea concursurilor; administra litigiile legate de tutelă şi toate dispoziţiile cu referire la dosarele civile.

Secţia a treia avea în competenţă: 1. Veniturile orăşeneşti şi dispoziţiile anuale privind cheltuielile. Prestaţiile locale şi toate dispoziţiile cu referinre la acestea. 2. Clădirile publice din provincie şi, în general, toate dispoziţiile privind construcţia şi întreţinerea lor. 3. Magazinele de rezervă săteşti. 4. Codicele preţurilor de piaţă. 5. Stimularea populaţiei la plata impozitelor şi la îndeplinirea prestaţiilor. 6. Răspundea de angajarea şi concedierea funcţionarilor şi slujbaşilor din instituţiile filantropice (благоугодные)[8]. 7. Administra gospodăria internă a Cârmuirii Regionale, supraveghea sumele de încasări şi plăţi ale Cancelariei, accesoriile Cancelariei şi, în genere, urmărea toate sumele care veneau în sau ieşeau din Cârmuirea Regională.

Secţia a patra: 1. Cerceta dosarele de anchetă penală. 2. Îndeplinea deciziile tribunalelor penale şi ale ju­de­cătoriilor de conştiinţă. 3. Răspundea de vagabonzi, de căutarea fugarilor şi dezertorilor. 4. Avea grijă de transportarea arestanţilor şi de asigurarea acestora cu toate cele necesare. 5. Supraveghea întreţinerea închisorilor şi asigurarea puşcăriaşilor cu produse alimentare, îmbrăcăminte etc.[9]

Cârmuirea Gubernială.
Viceguvernatorul Basarabiei.
Antet.

În subordinea Cârmuirii Regionale mai erau: tipografia provincială şi serviciul arhitectură, alcătuit din arhitectul regional şi doi adjuncţi. Arhitectul regional se afla în serviciul sefului secţiei a doua a Administraţiei[10].

Administraţia Regională (gubernială) era subordonată Senatului Guvernant şi se afla în cadrul Ministerului de Interne. A existat până în anul 1918.

---

[1] Ibidem, f. 5 verso.

[2] Valentin Tomuleţ. Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale (1812-1868). – Chişinău, 2002, p. 17.

[3] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1197, f. 5 verso.

[4] Ibidem.

[5] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1197, f. 5 verso-6.

[6] ПСЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №1864. – СПб., 1830, с. 236.

[7] Competenţele Cârmuirii Regionale a Basarabiei a se vedea mai detaliat: ANRM, F. 3, inv. 1, d. 936, f. 224-228.

[8] Care se ocupă cu educarea orfanilor, învăţământul din cadrul mănăstirilor, întreţinerea fântânilor arteziene din oraşe etc. (ANRM, F. 5, inv. 3, d. 548, f. 129 verso).

[9] ПСЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №1864. – СПб., 1830, с. 237-238.

[10] ПСЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №1864. – СПб., 1830, p. 238.