CASĂ DE
COMERŢ (торговый дом) –
instituţie comercială răspândită pe teritoriile Imperiului Rus în sec. al
XIX-lea – începutul sec. al XX-lea. Normele juridice de constituire a firmelor
de comerţ în Imperiul Rus au fost puse prin publicarea manifestului din 1 ianuarie
1807[1].
Negustorilor ruşi li s-a permis să constituie case de comerţ, fie prin asociere
totală, fie parţială, diferenţa fiind dată de gradul de răspundere juridică.
Negustorii care au fondat case de comerţ prin asociere totală răspundeau cu
întreg capitalul pe care-l aveau şi, în plus, nu mai puteau intra în altă
asociere. Asocierea parţială presupunea răspunderea negustorilor doar în
limitele sumei de contribuţie, constituind de fapt o formă acţionară de organizare.
Altă diferenţă o constituia dreptul de decizie, care era limitat în asocierile
parţiale de procentul acţiunilor deţinute. Asocierea acţionară oferea o
modalitate de trecere peste limitările sistemului de ghildă, deoarece
acţionarii nu mai erau obligaţi să se înscrie în ghilde şi să achite accizele de
ghildă şi dările personale sau de avere[2].
În plus, acţionarii puteau fi din orice categorie socială cu condiţia
dispunerii de capital. Examinând denumirile caselor de comerţ din această
perioadă constatăm că asocierile se făceau mai ales în familie şi, pe lângă
numele negustorului, acestea conţineau formulări ca: „şi fraţii”, „şi fiul”. În cazul în care exista doar un singur
fondator, iar alte persoane şi-au încredinţat o parte din capital acestuia,
casa de comerţ purta în titulatură formularea „şi compania”[3].
Casa de comerţ „K.Şehter şi fiii” (Chişinău) (Carte poştală, MNAIM)
În Basarabia îşi făceau
publicitate în presa periodică din a doua jumătate a sec. al XIX-lea –
începutul sec. al XX-lea următoarele case de comerţ: „Fii lui I.A. Asvodurov”
(Akkerman), „Fraţii M. şi L.Rozentuler” (Bălţi), „Şor, Rozenfeld şi Şeinberg”
(Chişinău), „Natan Friman şi soţia” (Chişinău), „Fraţii P. şi A.Fitov”
(Chişinău), „K.Şehter şi fiii” (Chişinău) etc.
În 1894 în
Basarabia erau înregistrate 13 case de comerţ care se ocupau cu comercializarea
articolelor de galanterie, a căror proprietari erau în fond evreii: Şmul
Breitburg (3 persoane), cu un capital de 120 rub., Iţca Golperin (25
persoane) – 500 rub., Eliş Golperin (2 persoane) – 800 rub.,
Şmul Graboes (2 persoane) – 100 rub., Fraţii Kogan (Haim Leizer) (2
persoane) – 120 rub., I.S. Koldâran (3 persoane) – 80 rub.,
Tevel Levenzon (5 persoane) – 200 rub., Moşca Neidelman (X) –
70 rub., Srul Niurenberg cu fiul (2 persoane) – 100 rub., Şulim
şi Kligman Perelmuter (50 persoane) – 1000 rub., Ovsei Franberg cu
fiul (3 persoane) – 150 rub., fraţii Fitov (?) – 200 rub.
şi Şor Rozenfeld Şinborn (2 persoane) – 100 rub.[4]
