GUVERNATORUL GENERAL AL NOVOROSIEI ŞI BASARABIEI (Новороссийский и Бессарабский генерал-губернатор)

GUVERNATORUL GENERAL AL NOVOROSIEI ŞI BASARABIEI (Новороссийский и Бессарабский генерал-губернатор) – funcţie instituită prin adoptarea Regulamentului privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828. Potrivit Regulamentului, postul de rezident plenipotenţiar instituit la 21 mai 1816 a fost lichidat şi, fără a se face mari schimbări în obligaţiile de funcţie, este instituit cel de guvernator general[1].

Guvernatorul general era o persoană oficială, desemnată în funcţie de împărat, căreia i se încredinţa administrarea unei sau a câtorva gubernii. În Rusia funcţia de guvernator general a fost instituită prin Regulamentul cu privire la gubernii din 1775 şi lichidată în 1837, fiind păstrată ca excepţie, în funcţie de anumite circumstanţe politice, doar la periferiile naţionale ale Imperiului Rus[2].

Având în supravegherea sa câteva gubernii, guvernatorul general (în cazul Basarabiei, acesta era guvernatorul general, la început al Podoliei, ulterior al Novorosiei – guberniile Herson, Taurida şi Ekaterinoslav) era un fel de rezident imperial al împăratului care reprezenta în teritoriul nou-anexat instituţiile imperiale şi urmărea cu stricteţe ca dispoziţiile puterii imperiale să fie executate exact şi la timp. Rolul guvernatorului general în adoptarea diverselor decizii, hotărâri, legi etc. cu privire la Basarabia era substanţial, deoarece la întocmirea acestora avizul lui era obligatoriu. De regulă, multe proiecte de legi, ce au fost înaintate spre discuţie şi aprobare în instanţele centrale, au fost elaborate la dispoziţia şi sub conducerea nemijlocită a guvernatorului general[3].

În competenţa guvernatorului general era administrarea şi supravegherea din punct de vederea politic a Administraţiei regionale din Basarabia, deşi atribuţiile competenţei nu erau formulate clar. Guvernatorul general reprezenta în teritoriul care i se subordona voinţa puterii autocrate, fiind obligat să aducă la cunoştinţă publică dispoziţiile autorităţilor imperiale. El se supunea direct împăratului şi-i raporta sistematic despre situaţia din guberniile încredinţate. Guvernatorul general supraveghea activitatea tuturor instituţiilor guberniale (în cazul Basarabiei – regionale) şi era responsabil de respectarea legislaţiei şi a ordinii publice din aceste gubernii[4].

Pe lângă guvernatorul general al Basarabiei a fost instituită o cancelarie, prin intermediul căreia se realiza legătura cu instituţiile administrative ale regiunii şi în componenţa căreia activau un şef al cancelariei şi 5 funcţionari, inclusiv un traducător pentru corespondenţa în limbile română şi rusă.

Primul guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei a fost desemnat contele M.S. Voronţov[5], care în perioada 17 mai 1823-29 februarie 1828 a deţinut funcţia de guvernator general al Novorosiei şi de rezident plenipotenţiar al Basarabiei. Din cauza că era implicat în exercitarea şi altor funcţii guvernamentale, perioada de administrare a lui M.S. Voronţov a fost permanent urmată de administrarea guvernatorilor interimari (a se vedea Tabelul 7).

Cu numirea lui P.I. Fiodorov în funcţia de guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei, provincia timp de 10 ani a fost administrată de către viceguvernator şi de Cancelaria guvernatorului. În pofida faptului că P.I. Fiodorov a păstrat titlul de guvernator al Basarabiei şi se subordona lui M.S. Voronţov, dar, deoarece trăia în Odesa, el nu mai putea să pătrundă în esenţa lucrurilor din Basarabia.

Potrivit sistemului de administrare stabilit în Basarabia, P.I. Fiodo-rov se adresa cu diverse probleme lui M.S. Voronţov, iar viceguvernatorii se adresau lui P.I. Fiodorov. Când viceguvernatorul Prigorovcki a fost destituit şi dat judecăţii, P.I. Fiodorov, cu acordul lui M.S. Voronţov, de câteva ori l-a invitat pe noul viceguvernator Cirkovici (1845) să ia parte la şedinţele Administraţiei Financiare şi ale Administraţiei guberniale, în calitate de guvernator. Mai târziu, după moartea lui Cirkovici şi numirea în februarie 1846 a noului viceguvernator Proteikinski, P.I. Fiodorov, cu acordul lui M.S. Voronţov, permite ca şedinţele Administraţiei regionale să fie prezidate de către viceguvernator. Acesta a prezidat şedinţele Administraţiei regionale până la numirea în Administraţia Financiară a unui administrator special. În 1854 viceguvernatorul pierde împuternicirile legate de administrarea regiunii, iar puterea lui a luat o nouă formă, devenind putere administrativă. Cu creşterea importanţei postului de viceguvernator creşte şi importanţa Cancelariei guvernatorului. A administra nu doar cu Cancelaria, dar şi cu secţiile şi serviciile ei a devenit destul de prestigios. Toate problemele erau dirijate de Cancelaria guvernatorului, fără participarea lui P.I. Fiodorov. Deoarece s-a stabilit cu traiul în Odesa, acesta nu putea să administreze instituţiile regionale din Basarabia, fiindcă avea în responsabilitate, în afară de cele 3 gubernii – Herson, Taurida şi Ekaterinoslav – oraşul Odesa, pe atunci un port destul de important. Totuşi, P.I. Fiodorov anual inspecta Basarabia şi rezolva diverse probleme administrative[6].

Cu numirea contelui M.S. Voronţov în funcţia de rezident al Caucazului, în baza dispoziţiei imperiale din 2 august 1846, pe lângă Cancelaria cneazului Voronţov a fost instituit un departament special pentru administrarea provinciilor Novorosia şi Basarabia. Aceasta avea statut provizoriu, pe perioadă până când Novorosia şi Caucazul vor avea un şef comun. Acest departament avea în componență şeful departamentului, doi ajutori (unul superior şi altul inferior) şi doi conţopişti, fiindu-le stabilit în salariu similar funcţiei celorlalţi funcţionari ai Cancelariei rezidentului Caucazului[7].

În baza dispoziţiei Senatului Guvernant din 17 ianuarie 1874, postul de guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei a fost lichidat. Administraţia în guberniile Herson, Ekaterinoslav, Taurida şi Basarabia şi Administraţiile Speciale ale oraşelor Odesa, Kerci-Enikale, Taganrog şi Sevastopol au fost stabilite în baza regulilor generale adoptate pentru gubernii şi Administraţiile Speciale. Activitatea Cancelariei de pe lângă guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei a fost întreruptă, iar toate dosarele ce erau în lucru au fost transmise în acele gubernii şi oraşe, la care acestea aveau referinţă, iar dosarele cu caracter general – Ministerului de Interne[8].

Pe parcursul anilor funcţia de guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei au exercitat-o mai multe persoane (Tabelul 7).

Tabelul 7

Guvernatorii generali ai Novorosiei şi Basarabiei*

1.	M.S. Voronţov	1828-1830	8.	M.S. Voronţov	1840-1843
2.	Krasovski**	1830-1831	9.	P.I. Fiodorov**	1843-1844
3.	F.P. Palen**	1831-1832	10.	M.S. Voronţov	1844-1845
4.	M.S. Voronţov	1832-1838	11.	P.I. Fiodorov**	1845-1854
5.	P.I. Fiodorov**	1838-1839	12.	N.N. Annenkov	1854-1855
6.	M.S. Voronţov	1839-1840	13.	A.G. Stroganov	1855-1862
7.	P.I. Fiodorov**	1840	14.	P.E. Koţebu	1862-1874

  * Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. II, p. 317.

** În funcţie de guvernator general interimar al Novorosiei şi Basarabiei.

---

[1] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1197, f. 4, 5.

[2] Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон. – СПб., 1893, Т. IX ^„а”, с. 840, 843.

[3] Izvoarele de arhivă păstrează numeroase date ce atestă implicarea nemijlocită a guvernatorului general în alcătuirea, perfectarea şi redactarea dispoziţiilor şi proiectelor de legi cu referire la Basarabia (A se vedea în amănunte: ANRM, F. 2, inv.1. – Cancelaria guvernatorului Basarabiei şi ASRO, F.1. – Administraţia guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei).

[4] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1197, f. 5 verso; Sergiu Cornea. Organizarea administrativă a Basarabiei. – Cahul, 2003, p. 104.

[5] M.S. Voronţov (19/30 mai 1782 – 6/13 noiembrie 1856) – guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei, cunoscut om politic, diplomat, general-feldmareşal. Născut la Londra, în familia cunoscutului om politic, diplomatului, general de infanterie Semion Romanovici Voronţov şi contesei Ecaterina Alexandrovna (născută Sinea-vina). Capătă o educaţie aleasă în familie, ulterior la Cambridge, unde pe linie diplomatică făcea serviciul tatăl său. În familia Voronţov domnea cultul patriotismului, mândriei şi onoarei nobiliare.

Revenit în Rusia, M.S. Voronţov începe cariera militară în calitate de locotenent. Participă în campaniile militare pentru anexarea Georgiei (1803-1805) şi la Războiul pentru apărarea patriei din 1812. Calităţile de diplomat îi ajută să fie numit în funcţie de comandant al corpului de armată rus de ocupaţie din Franţa (1815-1818).

M.S. Voronţov era posesorul unei averi impunătoare. Aceasta se datora faptului că era căsătorit cu contesa E.C. Braniţkaia (1792-1880), mama căreia, A.V. Enghel-gardt, era rudă apropiată a cneazului G.A. Potiomkin-Tavriceski. Ca rezultat, o parte din moştenirea cneazului a nimerit în mâinile lui M.S. Voronţov. Sfătuit de tatăl său, încă în 1810 M.S. Voronţov a cumpărat mari proprietăţi funciare în sudul Rusiei. Numai în gubernia Herson M.S. Voronţov avea 27 mii desetine de pământ. Pe moşiile lui, în afară de moşiile soţiei, erau înregistraţi 27 mii de ţărani.

Lui M.S. Voronţov i se subordonau toate unităţile militare staţionate în regiunea de sud a Rusiei. La dispoziţia guvernatorului erau alocate mijloace băneşti pentru întreţinerea armatei de cazaci de la hotarul pe Prut şi Dunăre. (И.А. Шишкина. Роль М.С. Воронцова в развитии юга Бессарабии (пер. пол. XIX века). – În: Краеведческий вестник. Вып. 2. – Измаил, 2008, с. 57-59; В.С. Шандра. Новороссiйський Бессарабский генерал-губернатор М.С. Воронцов (1823-1854). – În: Україньский iсторичний журнал. – Київ, 2002, № 2, с. 69).

[6] А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и стати­стическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, с. 198-199 об.

[7] ПСЗРИ, Собр. II, т. XXI, отд. второе, 1846, №20286. – СПб., 1847, с. 162-163.

[8] ПСЗРИ, Собр. II, т. XLIX, отд. первое, 1874, №53048. – СПб., 1876, с. 56.