VĂDRĂRIT (vierit) (вадрарит) –
dare asupra vinului în Moldova (sec. XVIII-XIX), înfiinţată de Antioh Cantemir
(1705-1707), care „a făcut obicei în ţară, care n-au mai fost, câte doi bani de
vadră de vin”. La 1763 vădrăritul crescuse la 8 bani de vadră, iar la 1795 –
la 12 bani vechi de vadră. De plata acestei dări erau exonerate îndeosebi
treptele superioare ale boierimii şi clerul[1].
În Basarabia vădrăritul era o dare asupra vinului, egală cu 4 parale de la
fiecare vadră[2] şi câte o para pentru
etichetă de la fiecare poloboc[3]. De
această dare, în afară de categoriile sociale şi persoanele nominalizate, de scutirea
de goştină şi desetină mai beneficiau logofeţii şi diaconii de vistierie. Celelalte
persoane care posedau plantaţii de viţă-de-vie pe pământurile statului şi cele
moşiereşti plăteau în vistierie de la fiecare vadră de vin anual câte 12 aspri,
iar pentru fiecare etichetă încleiată pe fiecare poloboc – câte 3 aspri[4].
Pornind de la faptul că guvernul
întâlnea mari greutăţi în evaluarea anuală a cantităţii de vin, încasarea
vădrăritului era dată în concesiune persoanelor particulare[5].
Până la începutul anilor ’20 ai
sec. al XIX-lea vistieria a încasat vădrărit anual în medie cca 29,6 mii lei:
în perioada 2 aprilie–31 decembrie 1812 – 16437 lei 95 aspri, în 1813 –
6000 lei, în 1814 – 15000, în 1815 – 30000, în 1816 – 33000, în
1817 – 40000, în 1818 – 45702, în 1819 – 35386 şi în 1820- 32085
lei[6].
În 1821, suma de la încasarea
vădrăritului în Basarabia a constituit 44944 lei 18 aspri, în 1822 – 44650
lei şi în 1823 – 52500 lei[7].
Ulterior, în
baza propunerii din 22 decembrie 1824 a guvernatorului general al
Novorosiei şi rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei M.S. Voronţov,
Consiliul Suprem al Basarabiei a decis lichidarea, începând cu 1825, pentru
toţi ţăranii moşiereşti, a mai multor taxe (desetina, goştina), inclusiv a vădrăritului, şi încasarea în locul lor
a unui impozit unic în valoare de 2 rub. 10 kop. asignate de la fiecare
familie[8],
ce constituia aproximativ 4 lei şi 10 parale anual[9].
[1] Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 494-495.
[2] AISR, F. 379,
inv. 2, d. 12, f. 21 verso.
[3] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. II, f. 332;
F. 5, inv. 3, d. 747, f. 27.
[4] Ibidem, F. 3, inv. 1, d. 129, f. 169; d. 1320,
f. 5 verso-6.
[5] Ibidem, d. 1320, f. 4-8.
[6] Ibidem,
d. 1380, f. 50 verso-51.
[7] Ibidem, f. 11-12.
[8] ANRM, F. 3, inv. 1, d. 568, p. I, f. 28-28
verso.
[9] Статистическое описание Бессарабии, собственно так-называемой, или Буджака,
c. 66; Ia.S. Grosul, I.G. Budak. Op.
cit., p. 107, 362-364, 370-373.
