VISTIERIA MOLDOVEI (Молдавская казна) – veniturile ţării şi ale Domnului
se strângeau în vistierie, unde se păstrau şi materialele pentru îmbrăcăminte
(blănuri, stofe, mătăsuri) necesare Domnului şi Curţii. Numele instituţiei, de origine
bizantină, se explică tocmai prin sarcina ei de a păstra aceste obiecte (vestis –
haină). Obiectele de preţ şi banii erau păstraţi de cămăraşi, la început sub
supravegherea vistiernicului, apoi sub acea a marelui cămăraş[1].
La
începutul războiului ruso-turc din 1806-1812, vistieria Moldovei se afla sub
supravegherea vistiernicilor Iordache Balş şi Iordache Roset-Roznovanu, care
aveau doi funcţionari subalterni. Orientându-se perfect în situaţie, S.S. Kuşnikov,
la recomandarea lui Iordache Balş, a decis să încredinţeze vistieria unei
singure persoane – lui I. Roset-Roznovanu, care-şi demonstrase
docilitatea şi devotamentul faţă de administraţia rusă, stabilindu-i-se un salariu
de 750 lei pe lună, ca şi membrilor Întâiului Divan.
Administrator al casieriei răsurilor a fost numit
vistiernicul Iordache Balş cu un salariu lunar de 600 lei. Deoarece Iordache
Balş, sub pretextul că la acel post nu are ce face, a refuzat să ia salariul, S.S. Kuşnikov
a cerut Divanului să lichideze postul de administrator al casieriei răsurilor,
iar ceilalţi funcţionari să fie trecuţi în subordinea vistieriei. Astfel, toate
finanţele Principatului au fost trecute sub administrarea vistiernicului I.
Roset-Roznovanu. Ceilalţi funcţionari au fost înlăturaţi din vistierie.
Iordache Balş a fost numit membru al Întâiului Divan, iar alţi doi pur şi
simplu destituiţi, pentru că, aşa cum s-a exprimat senatorul, „nu se ocupă aproape cu nimic, primind
degeaba leafă şi venituri provenite din dregătoriile lor”. Cu toate
acestea, S.S. Kuşnikov a fost nevoit să restabilească statele vistieriei. Însă,
ţinând cont de importanţa acestei dregătorii, care gestiona toate finanţele
ţării, a avut grijă ca postul de mare vistiernic să fie ocupat de o persoană cu
adevărat devotată Rusiei, menţinându-1 în această dregătorie pe Iordache
Roset-Roznovanu. Prezentate lui Prozorovski, aceste reorganizări administrative
au fost aprobate şi la 20 iulie 1808 sunt aduse în faţa Divanului Moldovei
spre executare. Începând cu 1 iulie, au fost numiţi boierii în posturi,
data intrării lor în funcţie fiind retroactivă[2].
