ZAPCIU (волостной начальник) – la început, cârmuitor fiscal al unei
plase, însărcinat cu strângerea dărilor, mai târziu mic dregător care, în afara
sarcinilor fiscale, primea şi sarcina de a executa diferite porunci cu caracter
militar, judecătoresc sau administrativ-gospo-dăresc[1].
În Basarabia zapciul era subordonat
ispravnicului şi a păstrat o anumită perioadă de timp aceleaşi funcţii
administrativ-gospodăreşti ca şi în Principatul Moldova. Spre exemplu, în raportul
din 13 ianuarie 1821 asesorul Darie Bobeică, trimis de Administraţia regională
în târgul Lăpuşna pentru a cerceta la faţa locului conflictul dintre ţărani şi
moşierul Iordache Tomuleţ, acesta scria că a sosit în Lăpuşna cu câţiva zapcii
din satul vecin Bujoru, pentru a-i înregistra pe toţi locuitorii satului, dar
aceştia, adunându-se într-un număr mare, i-au răspuns că „…nicidecum şi pentru
nimica în lume nu doresc să se supună decretului, iar pe zapcii îi vor izgoni
din sat şi, nepierzând timp, îndată s-au ridicat cu mare bunt, ….au sărit la
zapcii şi, luându-i pe goană, i-au izgonit din sat cu împinsături, sudălmi şi
cu parii, iar pe un oarecare Tănas Boicioc… l-au şi lovit cu o lopată, asemenea
şi pe alţii precum i-au putut năpădi”[2].
[2] Aurel V. Sava. Din istoria problemei agrare în Basarabia.
Răzvrătire ţărănească în târgul Lăpuşnei (urmare). – În: Arhivele
Basarabiei. Revistă de istorie şi geografie a Moldovei dintre Prut şi Nistru.
Anul VII, Nr.3-4, iulie-decembrie, 1935. – Chişinău, 1935, p. 253-254.
