În colecţia de hărţi a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei se păstrează şi o serie de planuri geometrice (cadastrale) de moşii şi loturi mai mici de pământ, datând din perioada când Basarabia se afla sub dominaţia Imperiului Rus. Acestea reflectă particularităţile evoluţiei relaţiilor funciare în teritoriul dintre Prut şi Nistru între 1812-1918.
Anexarea teritoriul dintre Nistru şi Prut la Imperiul Rus, prin Pacea de la Bucureşti (1812) a perturbat din rădăcini sistemul relaţiilor funciare din Basarabia, adaptându-l la cel rusesc, mult mai înapoiat din punctul de vedere al procesului legic de evoluţie, în virtutea expansiunii teritoriale active. În primul rând, au fost afectaţi boierii vechi ai ţării, care în mare parte au fost strâmtoraţi să se dezică de moşiile pe care le deţineau în stânga Prutului pentru a nu fi nevoiţi să intre în supuşenie rusă. În al doilea rând, sistemul relaţiilor funciare a fost determinat de colonizarea masivă a teritoriilor din sudul Basarabiei şi de împroprietărirea funcţionarilor ruşi cu pământul intrat în proprietatea statului rus, pentru meritele acestora faţă de împărat. Se menţin totuşi anumite obiceiuri, precum cel de închinare a pământurilor locurilor sfinte de la Muntele Athos, dar şi bisericilor şi mănăstirilor din ţinut, drept mărturie servind şi câteva planuri cadastrale din colecţia MNAIM.
Includerea treptată a Basarabiei în sistemul relaţiilor social-economice ale Imperiul Rus, chiar dacă nu a fost totală (relaţiile de şerbie nefiind extinse în provincie), a determinat o evoluţie similară cu al restului teritoriilor ruse. Astfel, Regulamentul agrar din Basarabia din 14 iulie 1868 avea la bază principiile generale ale Regulamentului de la 19 februarie 1861, dar în acelaşi timp, reflecta unele particularităţi locale. Regulamentul agrar rus aborda trei probleme cardinale ale reformei ţărăneşti: 1) desfiinţarea şerbiei; 2) împroprietărirea ţăranilor şi stabilirea prestaţiilor pentru terenul primit; 3) răscumpărarea loturilor ţărăneşti. Regulamentul din 1868 nu se referea la prima problemă – desfiinţarea şerbiei – deoarece ţăranii basarabeni erau liberi sub aspect juridic. În principal, era abordată problema înzestrării ţăranilor cu pământ şi stabilirii prestaţiilor pentru acesta. Răscumpărarea loturilor ţărăneşti urma să se efectueze în Basarabia în conformitate cu prevederile Regulamentului de la 19 februarie 1861.
Implementarea prevederilor reformei agrare din anii ’60-70 ai secolului al XIX-lea în teritoriul dintre Prut şi Nistru a contribuit la înlăturarea deosebirilor de ordin juridic şi social, dar nu şi economic, dintre categoriile de agricultori din Basarabia. Astfel, ţăranii stabiliţi pe domeniile marilor latifundiari laici şi ecleziastici, ţăranii de pe domeniile statului, coloniştii germani şi transdanubieni, odnodvorţii şi ţăranii care locuiau pe ocinile răzeşeşti au fost egalaţi în drepturi şi obligaţii, fiind atribuiţi unei singure categorii sociale – cea a ţăranilor. Suprafaţa lotului împroprietărit varia în funcţie de aşezarea geografică şi calitatea solului între 8 şi 13,5 desetine (în medie 7,39 desetine), diferenţa se datora calităţii solului, şi nu forţei economice a ţăranilor.
Cu toate că reforma agrară din Basarabia din anii ’60 – ’70 ai secolului al XIX-lea prin prevederile sale, cât şi prin modul de aplicare, a avut un caracter limitat, conservând poziţiile dominante ale marilor latifundiari asupra fondului funciar, legislaţia agrară a creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii, subminând sistemul economic retrograd şi contribuind la dezvoltarea relaţiilor capitaliste. Ea rămâne cel mai însemnat eveniment din domeniul economic din Basarabia secolului al XIX-lea cu repercusiuni importante asupra situaţiei social-economice a ţărănimii basarabene în ultima treime a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Tocmai de aceea o bună parte din planurile cadastrale din colecţia MNAIM reflectă procesul de împărţire a pământurilor ţăranilor în conformitate cu reforma agrară de la 1868. Reformele agrare ale lui P. Stolîpin, aplicate de stat în perioada 1906 – 1914, au încercat să soluţioneze problemele apărute din lacunele reformei agrare din 1868, dar reformele nu au fost implementate în totalitate.
Printre cele mai reprezentative planuri cadastrale ce se află în colecţiile MNAIM menţionăm:
1. Planul pământului lui V. şi E. Hâncu din satul Peresecina, jud. Orhei. Datat: 1813.
2. Planul ocinii Holohoreni, aparţinând parţial Administraţiei financiare şi moşierului Şerban Russo. Datat: 1833.
3. Planul ocinii Gâjdevu, jud. Hotin, aparţinând parţial visteriei şi parţial moşierului Emandi. Datat: 1834.
4. Planul geometric a pământului din satul Pârjolteni, jud. Iaşi, închinat bisericii Tuturor Sfinţilor de dvoreanul I.A. Ciolacu. Datat: 28 august 1865.
5. Planul pământului închinat bisericii Sf. Mihail din satul Glodeni, jud. Iaşi. Datat: 3 iunie 1869 .
6. Planul pământului închinat bisericii Sf. Mihail în satul Hâjdieni. Datat: 13 noiembrie 1871.
7. Planul ocinii Ţâra de Jos, jud. Soroca, proprietate a urmaşilor lui Popov, Vlasov şi Hartiev. Datat: 26 noiembrie 1873.
8. Planul ocinii Costuleni, jud. Chişinău, proprietate a Mitropoliei Iaşilor. Datat: 1874.
9. Planul lotului unor săteni din Limbenii Noi, jud. Iaşi, distribuit din moşiile lui V.N. Chiriac şi C.V. Leonard conform prevederilor reformei agrare din 14 iulie 1868. Datat: 6 decembrie 1875).
10. Planul moşiei Dereneu, satul Duna şi Bătrâna Mică, jud. Orhei, vândută de dvoreanul N.M. Buzni dvoreanului V.C. Vartic. Datat: 1875.
11. Planul lotului închinat bisericii Sf. Mihail în satul Malovata, jud. Orhei. Datat: 26 august 1878 .
12. Planul pământurilor ocinii Buciuşca, jud. Orhei, distribuit ţăranilor în conformitate cu reforma agrară din 14 iulie 1868. Datat: 20 iunie 1880.
13. Planul ocinii Curleni, jud. Orhei, proprietate comună al lui F. Eremeev şi M.G. Tăut. Datat: 26 ianuarie 1883.
14. Planul ocinii Borosenii Vechi, jud. Iaşi, proprietate a nobilului V.N. Iamandi. Datat: 5 iulie 1884 .
15. Planul ocinii Minceni de Jos, jud. Orhei, proprietate al lui Grigorie Dumbravă. Datat: 21 iulie 1884 .
16. Planul ocinii Sturzeni, jud. Bălţi, proprietate a Mănăstirii Sf. Mormânt din Ierusalim. Datat: 1885 .
17. Planul părţii superioare a moşiei Cucueţ, jud. Bălţi, proprietate a Mănăstirii Sf. Mormânt din Ierusalim. Datat: 4 august 1890.
18. Planul unui lot de pământ pentru răscumpărare de către sătenii din satul Lipcani, jud. Hotin. Datat: 1892.
19. Planul viilor ocinii Leuşeni, jud. Orhei, proprietate a Mănăstirii Xiropotamu de pe Muntele Athos. Datat: 1900.
20. Planul unui lot de pământ din satul Prajila-Vădurele, jud. Soroca. Datat: august 1905.
21. Planul moşiei Duşmani, jud. Bălţi, proprietate a Mănăstirii Sf. Mormânt din Ierusalim. Datat: 1907 .
22. Planul lotului sub litera I din jud. Hotin aparţinând lui M.L. Gheorghiu şi V.C. Stamati. Datat: 1907 .
23. Planul moşiei Logofeteni din jud. Iaşi, proprietate a Mănăstirii Sf. Mormânt. Datat: 1909 .
24. Planul ocinii Mileşti, proprietate a răzeşilor din acelaşi sat. Datat: 1909.
25. Planul ocinii Ciuruliasa din jud. Chişinău, proprietate a micului-burghez V.F. Moscalov. Datat: 1 martie 1902.
26. Planul pământului unui ţăran din s. Cârnăţeni, jud. Bender. Datat: 27 iunie 1914.
27. Planul hotarelor părţii inferioare a ocinii Răuţel, jud.Bălţi, proprietate a urmaşilor negustorului K.S. Popovici. Datat: octombrie 1914.
