Procesul de formare a colecţiilor unui muzeu reflectă în mare măsură evoluţia politică a statului în care funcţionează acesta. Astfel, analizând registrul de intrare a bunurilor în colecţiile muzeale putem cu uşurinţă reconstitui valorile şi principiile puterii politice, ideologia şi scopurile urmărite de către aceasta. Există totodată o proporționalitate directă între gradul de acuitate cu care guvernanţii îşi impun ideologia cu cel al non-valorilor ajunse în muzee. Perioada sovietică reprezintă un exemplu elocvent în acest sens.
Să luăm cazul MNAIM. Patrimoniul muzeului s-a constituit iniţial din fondurile Muzeului Gloriei
Militare şi selectiv din colecţiile de istorie ale Muzeului de Stat de Istorie şi
Studiere a Ţinutului Natal. După prăbuşirea URSS şi declararea independenţei RM, colecţiile MNAIM s-au îmbogăţit cu puzderii de bunuri de patrimoniu, de care, peste noapte, nu mai avea nevoie nimeni. Acestea proveneau din instituţii desfiinţate precum Muzeul Republican al Prieteniei Popoarelor, Muzeul de Istorie a PCM,
Muzeul Republican al Istoriei Comsomolului, Muzeul Republican “G. I.
Kotovski şi S. Gh. Lazo”. Trecerea acestora în gestiunea Muzeului de Istorie nu a deranjat deloc direcţia de atunci a instituţiei, ci dimpotrivă venea să "asigure" statutul de Naţional, nu prin valoarea bunurilor deţinute, ci prin numărul acestora. Aşa au ajuns în colecţiile muzeului tone de hârţoage "ultra-valoroase", doar datorită faptului că aveau imprimate pe ele chipul "veşnicului viu"
V.I.
Lenin. Toate acestea continuă şi azi să figureze ca bunuri muzeale de valoare patrimonială, iar pierderea oricărei dintre acestea poate deveni o cauză penală, în rezultatul căreia "neatentul" poate ajunge după gratii.
Presupun că unii dintre cititorii acestor rânduri mai păstrează undeva printr-un dulăpior mostre de astfel de "bunătăţuri", moştenire de la părinţi sau bunici - diplome, medalii, certificate, legitimaţii, brevete, felicitări oficiale, cărticele de membru al PCUS etc., alţi s-au debarasat de ele de mult, poate chiar aducându-le la muzeu ... Toate au un miros specific, niţel rugină şi neapărat chelia din profil a lui "tătuca". Nu ştiu cum Lenin, da zeci de mii de astfel de mostre continuă să trăiască bine mersi alături de documente de valoare din secolele XVIII-XIX, dar şi mai recente, în colecţiile MNAIM, că doar nu cer mâncare. Numărul imens al acestora şi cadrul geografic de la Nistru la Kamceatka, personal pe mine mă face să mă întreb: Poate că muzeul trebuie să-şi schimbe titulatura din Naţional în Internaţionalist?
