Şcolile de vară: lupta nevăzută între Est şi Vest | Muzeul din inima mea

miercuri, 4 septembrie 2013

Şcolile de vară: lupta nevăzută între Est şi Vest

Vara aceasta am avut şansa/neşansa să ajung la două şcoli de vară, organizată, una peste Prut, la Cluj, iar cealaltă - hău, dincolo de Moscova. Prima a fost una eminamente naţională, la ea participând doar români din afara hotarelor României, cea de-a doua s-a desfăşurat în formatul 8+1, adică reprezentanţi a 8 din cele 12 foste republici unionale, plus fratele mai mare, pe post de degetul lui Lenin. Dacă după prima şcoală de vară am rămas, în mare, cu impresii de reamintit şi povestit nepoţilor, impresiile celei de-a două deja încep a se risipi prin negura neuronilor adormiţi de emanaţiile de vodcă şi poveştile de adormit copii, povestite în plină zi unor adulţi, demult trecuţi de chinurile formării profesionale. Tocmai de aceea voi înşira cât se poate de repede, ceea ce a mai rămas, pentru a nu risca cumva să fiu învinuit de Centrul de Rus de Cultură şi Ştiinţă din RM de "scleroză" românofilă şi fascistă.

Deci pe lângă caviarul, oarecum expirat, şi vinul alb franţuzesc, departe de gustul rafinat al Grasei de Cotnari, îmi reamintesc cum fratele cel mare ne lua peste picior, cu glume depăşite a la Rogozin, încercând în paralel să ne convingă că întrebarea "ce-ar fi fost dacă" în istorie nu doar că trebuie utilizată, ci chiar urmează a fi abuzată, precum abuzezi de o sirenă din dicţionarul tovarăşului Stati. Ca să fie mai ştiinţific, o mascăm sub flamura alternativelor şi a banchetelor de la Kremlin. Ce se întâmplă în consecinţă? Păi apar întrebări de genul ce se întâmpla cu URSS, dacă nu era "luminata şi agera" minte a "marelui" Iosif Vissarionovici. Păi cum, "aveam să împărtăşim soarta Chinei", iar nemţii, pe post de japonezi, aveau să nimicească 20 milioane de oameni sovietici, nevinovaţi şi neînarmaţi... Stop, păi parcă şi aşa au nimicit 20 de milioane, şi mai spun unele voci rusofobe, că tot atâţi au fost îngropaţi de "vladâca" pentru a preveni o astfel de "dramă". Hm, nu sunt matematician, dar cred că calculele necesită un premiu Nobel pentru a fi justificative şi favorabile "istoriografiei" ruse. Şi mai absurde sunt analogiile cu ziua de azi. Ruşii, care se laudă, că sunt mai presus de coreenii de Nord, totuşi dau vina pe factorul subiectiv în căderea URSS şi spun că autoritarismul lui Putin, aşa pleşuv cum este, nu are alternativă pentru matuşca Rusie (nu ştiu de ce, dar perioada lui Elţin este dată drept şablon al democraţiei). Ei, în fine, să le dăm crezare, nu au oamenii cu ce compara.

Acum de-ale cotidianului. Să vă spun că balticii, atât de ridicaţi în slăvi pe la noi, care de altfel făceau faţă în timpul zilei acestui statut înalt, deseori determinându-i pe ruşi să coboare privirea şi să înghite în gol argumentele străine, cu venirea nopţii se cam înmuiau, şi după o sută-două de grame începeau să cânte "Katiuşa", de se plângeau veteranii BOB, cazaţi în acelaşi bloc, că nu mai pot dormi. Acum, de altfel, nu au prins lecţia bieţii baltici, ţinută de profesorul V.A. Nevejin, despre banchetele organizate de Stalin la Kremlin. Scopul acestora nu era, pe departe, după cum atenţiona distinsul istoric rus, unul de relaxare şi degajare după îndelungi negocieri diplomatice, ci mai degrabă de a mai iscodi ceva informaţii secrete şi a recupera ce s-a mai cedat în timpul zilei. Astfel, URSS-ul obţinea avantaje importante, iar occidentalii "ne vindeau pentru gradele" din coniacul armenesc, servite cu generozitate de gazda veşnic nesăţioasa, dar care nu se îmbăta niciodată. Ce mai... Îmi mai aduc aminte şi de doi armeni, care se plângeau că guvernul lor trage spre UE, dar se pare că au fost auziţi, de aceea nu mai insist pe această chestiune. Cei mai degajaţi erau bieloruşii, pe care "batika" i-a învăţat să nu bea tărie de la ruşi, şi nici carne să nu mănânce, după ce Onişcenko a interzis importul acesteia din Bielorusia. Şi vreau să vă spun că au rezistat cu stoicism. Cam atât, restul poate fi probabil găsit în dosarele FSB-ului...

PS: Acest articol urma să fie dedicat impresiilor din urma vizitării Muzeului de Istorie din Moscova, însă datorită incapacităţii gazdelor de a se înscrie în programul elaborat, a trebuit să fie regândit în unul absolut diferit.