HOTAR (межа/рубеж) – figurează în documente cu 3 sensuri: 1. cuprinsul unei posesiuni
private sau publice; 2. linia de demarcare dintre
bunurile funciare private sau dintre ţări; 3. margine, limită[1].
În Basarabia, termenul s-a
păstrat pe parcursul sec. al XIX-lea cu toate 3 sensuri. Cu sensul de linie de hotar
dintre 2 ţinuturi sau dintre 2 sau mai multe sate ne poate servi ca exemplu hotărnicia
ţinutului Hotin potrivit împărţirii
administrativ-teritoriale din 1818: începând de la râul Nistru, între moşiile
satelor Cremenciug şi Iarova, hotarul
trece pe teritoriul fostului ţinut Soroca, despărţind moşiile satelor Cremenciug,
Dărcăuţi, Mălcăuţi, Mândâcul Vechi, Mândâcul Nou şi Târnova, care, potrivit
noii diviziuni a regiunii, trec în ţinutul Iaşi, de cele ale satelor
Iarova, Tătărăuca Nouă, Tătărăuca Veche, Visoca, Trăistieni (sau Plop) şi
Horodiciul (sau Ţau), care sunt incluse în componenţa ţinutului Hotin. De la
marginea satelor Târnova şi Horodiciul, hotarul
ţinutului continuă pe teritoriul ţinutului Iaşi, având direcţia spre gura
râului Ciuhur şi lăsând satele Donduşeni şi Rediul Mare, cătunul şi moşia
Galieşti, satul Fântâna Albă şi moşia Pogubeni ce aparţine acestui sat, cătunul
Chetroşica, satul Brătuşeni, cătunul Şofrâncani şi satul Stângăceni în
componenţa ţinutului Hotin, iar satul Scăieni, moşiile Frăseni, Ochiul Alb,
Magdana, satul Şofrâncanii Noi, cătunul Pârjota, satul Zăicani, moşia
Stâncăuţi, satele Damaşcani şi Duruitoarea în componenţa ţinutului Iaşi.
Continuă apoi pe râul Ciuhur, în josul apei, până la vărsarea în râul Prut,
lăsând în ţinutul Iaşi moşia Sindghiort şi satul Branişte cu moşia sa. De la
gura râului Ciuhur hotarul ţinutului coteşte în amonte pe malul
stâng al râului Prut, continuă pe frontiera cu Austria şi pe malul drept al
Nistrului până la hotarul dintre satele
Iarova şi Cremenciug[2].
HOTARNIC – persoană împuternicită de
autorităţile de stat pentru măsurarea şi delimitarea proprietăţilor funciare[3].
HOTARNICĂ (mărturie hotarnică) (межевой
лист) – document ce confirmă hotarele unei localităţi, eliberat de instituţiile
abilitate din Moldova medievală. În perioada războiului ruso-turc din anii
1806-1812 toate documentele, inclusiv acestea, emise de Divanul Moldovei, erau
vizate de preşedintele Divanului, senatorii ruşi S.S. Kuşnikov şi V.I. Krasno-Milaşevici[4].
Acest termen este atestat şi în Basarabia după anexarea ei la Rusia.
