COLONIST (COLONIŞTI) (переселенец) – 1. Locuitor al unei colonii; 2. Persoană care
ţinea de o colonie de străini pe o moşie boierească sau pe un domeniu al
statului[1];
3. Un grup omogen de populaţie de aceeaşi etnie, care,
în anumite circumstanţe de ordin politic, social sau confesional, au părăsit
propria ţară sau locul de baştină, stabilindu-se cu traiul permanent într-un
oraş sau într-o anumită regiune a unei ţări străine[2].
În Basarabia în categoria coloniştilor au intrat: bulgarii,
găgăuzii, germanii, elveţienii, francezii, polonezii etc.
[2] Dicţionar de Istorie. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. –
Chişinău, 2007, 109.
COLONIZARE (колонизация) – popularea unei regiuni, depopulate, sau slab populate, din
propria ţară sau din colonie, cu populaţie adusă din alte regiuni ale ţării
sau de peste hotare[1]. După anexarea în 1812 a Basarabiei
la Imperiul Rus, Administraţia imperială rusă colonizează provincia nou-anexată
cu ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, elveţieni, evrei etc. Ca
rezultat, este schimbată structura etnică a populaţiei din Basarabia.
CONOVOC (conovca) (коновок) –
A.Rozelon Soşalski susţine că este vorba de un vas de lemn, care înlocuieşte la
moldoveni căldarea. Vasul era înalt, jos mai lat, iar sus mai îngust[2].
[1] Vasile Breban. Dicţionar general al limbii române. Vol.
I. – Bucureşti, 1992, p. 205.
[2] AIMSR, F. AMŞ,
d. 18589, p. I, f. 68.
CORNET (корнет) –
primul rang de ober-ofiţer în cavalerie, corespunzător rangului de sublocotenent
în armata terestră, instituit în Rusia în 1801[1].
[1] Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон. – СПб., 1895, Т. XVI
, с. 303.
COŞAR (кошеры) – încăpere, cu pereţii împletiţi din nuiele, destinată
pentru păstrarea porumbului[1].
COT (локоть) – veche unitate de măsură a lungimii, reprezentând
distanţa de la cot până la extremitatea degetului mijlociu. A fost folosită în
toate cele trei Ţări Române: în Moldova şi în Ţara Românească este cunoscută
din sec. al XV-lea. Moldova a utilizat 2 coţi-etalon: cotul obişnuit de 0,637 m
(1864) şi cotul halep de 0,681 m. După introducerea sistemului metric modern,
cotul s-a păstrat în mediul rural până în sec. al XX-lea. Mai există un cot
pentru cotitul (măsuratul) buţilor de către aşa-numiţii cotnari[2].
În Basarabia, cotul este cunoscut
ca taxă încasată de la măsuratul poloboacelor cu vin de la fiecare vânzător şi de
la fiecare cumpărător, ce constituia 10 parale[3]. În
1818 această taxă a fost dată în concesiune boierului Balş din Chişinău, pentru
o sumă de 1665 lei[4].
CRÂŞMĂRIT (cârciumărit) (крышмарит) – 1.
Impozit care era perceput pe cârciumi[5],
introdus în Moldova de M.Racoviţă (1716-1726) şi desfiinţat, pentru o scurtă
vreme, de Grigore II Ghica (1726-1733). Reactivat de acest Domn, crâşmăritul
este taxat la câte 5 lei de cârciumă[6];
2. Taxă
la care erau impuşi ţăranii din Basarabia, care dispuneau de unul sau două
butoaie de vin şi intenţionau să-l realizeze în crâşme[7].
[1] Положение крестьян и крестьянское движение в Бессарабии. (1812-1861
годы). Сборник документов / Составители И.А. Анцупов,
К.П. Крыжановская. Том. III, Часть I. – Кишинев, 1962, c. 25,
128, 246, 291, 292, 339, 345, 352, 573.
[2] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 126.
[3] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 554, f. 24.
[4] Ibidem, F. 5,
inv. 1, d. 23, f. 209-209 verso.
[6] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 104-105.
[7] AISR, F. 379,
inv. 2, d. 12, f. 21 verso.
CUPĂ (куфа) – măsură de capacitate pentru lichide şi solide, folosită în Transilvania,
egală cu 1/8 dintr-o vadră[1]. În Basarabia o cupă constituia 24
sticle cu vin[2].
CURDIUCENI (oltenel) – rasă de
oi autohtone, pentru lapte şi carne[3].
[1] Instituţii feudale din
Ţările Române, Dicţionar,
p. 130.
[2] М.П. Мунтян. Экономическое развитие дореформенной
Бессарабии. – În: Ученые записки Кишиневского ун-та. – Кишинев,
1971, т.117 (Ист.), с. 255.
[3] А.Скальковский. Взгляд на скотоводство в Новороссийском крае. –
În: ЖМВД, 1850, №6, с. 375-376.
