ADMINISTRAŢIA
ŢINUTALĂ (Уездное
Управление) – autoritatea supremă a ţinutului instituită în Basarabia
după anexarea ei la Imperiul Rus. Potrivit Regulamentului organizării
administrative a Basarabiei din 29 aprilie 1818, administraţiile ţinutale (цынутные присутственные места) îşi
aveau sediul în oraşele Hotin, Bălţi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Ismail[1].
Administraţia ţinutală era alcătuită din ispravnic, revizor[2]
şi sameş. Ea se convoca în şedinţe ordinare în prima săptămână a fiecărei luni.
De regulă, fiecare funcţionar era obligat ca, o dată în lună, să prezinte la
şedinţă un raport detaliat despre activitatea sa. În cadrul şedinţelor, alături
de probleme de ordin administrativ, erau discutate şi diverse litigii care
apăreau între locuitorii ţinutului. În cazul în care decizia era adoptată
unanim de toţi trei funcţionari, ea era executorie. În caz contrar, părţile
aveau dreptul de a o apela în Departamentul întâi al Guvernului Regional.
Deciziile, cu referinţă la introducerea unor noi impozite şi prestaţii, urmau a
fi adoptate unanim de cei trei funcţionari[3].
Regulamentul privind
administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828 confirmă sistemul de administrare
judeţeană sau ţinutală. Administraţia judeţeană (уездное управление) era instituită în judeţele: Hotin, Iaşi, Orhei,
Bender, Akkerman şi Ismail şi plasată în centrele judeţene: Hotin, Bălţi, Chişinău,
Bender, Akkerman şi Ismail [4].
Din componenţa Administraţiei
ţinutale făceau parte Judecătoria judeţeană (ţinutală), alcătuită din
judecătorul judeţean, un asesor din partea guvernului, doi asesori din partea
nobilimii şi doi asesori din partea mazililor, ruptaşilor şi coloniştilor.
Judecătorul judeţean era confirmat în funcţie de Senat la prezentarea guvernatorului
general, iar asesorii din partea guvernului erau numiţi în funcţie de guvernatorul
general al Novorosiei şi Basarabiei. Pe lângă Judecătoria de judeţ mai
funcţiona şi Epitropia Nobilimii (Дворянская
опека), compusă din mareşalul judeţean al nobilimii ales de către nobili şi
asesorii din partea nobilimii din cadrul Judecătoriei judeţene. În judeţele
Bender, Akkerman şi Ismail, din cauza numărului redus de nobili, funcţia de mareşal
judeţean al nobilimii nu se cuvenea[5].
Din cadrul Administraţiei judeţene
mai făcea parte şi poliţia judeţeană (земский
суд), în frunte cu şeful de sector (земский
начальник) şi 4 asesori. Atât ispravnicul, cât şi asesorii erau numiţi în
funcţie de către guvernatorul general. În fiecare judeţ exista câte o direcţie
financiară (казначейство),
administrată de un trezorier judeţean (уездной
казначей), numit în funcţie conform principiilor generale. În fiecare judeţ
exista şi un procuror judeţean (уездный
прокурор/уездный стряпчий). Procurorul judeţean era numit de către Guvernul
Regional, fiind confirmat ulterior de guvernatorul general. În fiecare judeţ
exista câte un medic şi doi ajutori, numiţi în funcţie de guvernatorul general[6].
[2] Mai exista şi funcţia de revizor
de frontieră instituită de către I.M. Hartingh încă la 25 iulie 1813.
În această funcţie au fost desemnaţi ofiţeri în retragere şi funcţionari ruşi (ANRM, F. 5, inv. 1, d. 1, f. 203).
[3] ANRM, F. 4, inv. 2,
d. 4, f. 10-11; Sergiu Cornea. Organizarea
administrativă a Basarabiei. – Cahul, 2003, p. 52.
