„EPOCA LUI FIODOROV” („Федоровская эпоха”) – perioadă de douăzeci de ani
(1835-1854), numită astfel convenţional de contemporani şi unii istorici, de
administrare a Basarabiei de către general-maiorul P.I. Fiodorov,
instituit în acest post la propunerea guvernatorului general al Novorosiei şi
Basarabiei M.S. Voronţov.
La 28 august 1834 Averin
este destituit din serviciu, iar la postul de guvernator la Basarabiei a fost
numit comandantul militar al oraşului Nikolaev şi guvernatorul militar din
Nikolaev şi Sevastopol P.I. Fiodorov[1]. La 27 decembrie
1844 P.I. Fiodorov este numit în postul de guvernator general interimar al
Novorosiei. La începutul lui 1845, M.S. Voronţov a plecat la Tiflis, iar P.I. Fiodorov
s-a mutat la Odesa[2].
La momentul sosirii în Basarabia,
în octombrie 1834, P.I. Fiodorov avea 44 de ani. Era căsătorit cu fiica
amiralului Mitkov – Ecaterina şi avea cu ea 3 fiice: Alexandra, Anna şi
Natalia şi 2 fii: Ivan şi Mihail. Se încadrează în serviciul militar în 1808,
după finisarea studiilor în corpul doi de cadeţi, având doar 17 ani. În 1808
este avansat în rang de sublocotenent, în
1809 – locotenent, în 1810 – ştab-căpitan, în 1811 –
căpitan şi în 1813 – în rang de maior. Ultimul rang militar l-a primit
având doar 22 de ani. Toate rangurile militare până la maior P.I. Fiodorov
le-a primit pentru distincţii militare.
După finisarea studiilor este
trimis la serviciu în Armata de la Dunăre, unde s-a aflat până în 1810, de unde
a fost transferat în Ahtârsk, pentru pregătirea rezerviştilor. După ce se întoarce
în armata activă, în 1811, rămâne până la sfârşitul războiului ruso-turc din
1806-1812 şi reîntoarcerea armatei în Imperiu.
Participă în războiul cu
Napoleon, evidenţiindu-se în luptele de la Nasau, Banţet, Rozenberg şi
Goldberg. De mai multe ori a fost rănit, pentru ce a fost decorat cu ordinul
Sf. Vladimir de categoria a IV-a cu panglică şi alte medalii. În timpul
bătăliei de lângă Leipzig este rănit de două gloanţe în ambele picioare, pentru
care primeşte rangul militar de maior şi, ca grav rănit, este nevoit să se
retragă din serviciul militar activ, fiind lăsat în Prusia, mai mult de 3 ani,
pentru a-şi vindeca rănile. În 1819 în rang militar de maior este transferat în
retragere, având 29 de ani.
Activitatea civilă P.I. Fiodorov
o începe în calitate de poliţmaistru al oraşului Nikolaev, unde a activat în
perioada 1821-1829. În anul 1824 pentru merite deosebite în serviciu i se
acordă rangul de funcţionar de clasa a VI-a, iar în 1826, ca exemplu pentru
alţii, a fost avansat în gradul de colonel. În anul 1829 i s-a acordat rangul de
funcţionar de clasa a IV-a, fiind numit în calitate de comisar în Expediţia
gospodărească gubernială, unde participă în calitate de membru superior al
comisiei instituite în Sevastopol pentru investigarea cauzei revoltei din 3 iulie
1830 a marinarilor din Sevastopol.
După lichidarea în 1832 a Expediţiei
gospodăreşti guberniale, P.I. Fiodorov este numit comandant al oraşului
Nikolaev, cu avansarea în rangul de general-maior, suplinind concomitent şi
funcţia de guvernator militar al oraşelor Nikolaev şi Sevastopol. La 28 august
1834 este numit guvernator civil al Basarabiei. În 1840 este avansat în rangul de
general-locotenent. Cunoştea limba germană[3].
Perioada de administrare a Basarabiei
de către general-maiorul P.I. Fiodorov este împărţită de cercetătorul A.Nakko
în două perioade egale, hotar servind anul 1845, când la sfârşitul anului 1844
M.S.Voronţov este numit comandant suprem al trupelor ruse din Caucaz şi
guvernator al Caucazului, iar Fiodorov este chemat să suplinească funcţia de guvernator-general
al Novorosiei şi Basarabiei, administrând cu Basarabia din Odesa[4].
P.I. Fiodorov soseşte în
Basarabia în octombrie 1834. Perioada de administrare a Basarabiei de către P.I. Fiodorov
este considerată ca o epocă specială, deosebindu-se de cele precedente prin
faptul că puterea guvernatorului se răsfrângea acum asupra tuturor sferelor
administraţiei, devenind centralizată. Fiind guvernator militar al provinciei,
în mâinile lui era şi administraţia civilă, şi Administraţia Specială a oraşului
Ismail. În calitate de guvernator militar, el primea rapoarte de la toţi şefii
militari aflaţi în regiune şi efectua inspecţia acestor instituţii, iar în
calitate de guvernator civil se bucura de toată puterea adevărată, de care beneficia
rezidentul plenipotenţiar. Aceasta din simplul considerent că M.S. Voronţov
aproape niciodată nu s-a ocupat personal cu administrarea Consiliului Regional
al Basarabiei. În cele din urmă, el era şi şeful Administraţiei Speciale a oraşului
Ismail[5].
[1] А.Накко. Бессарабская область в историческом,
экономическом и стати-стическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879,
c. 147 verso.
[2] Ibidem, f. 196
verso-197.
[3] А.Накко. Бессарабская область в историческом,
экономическом и стати-стическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879,
f. 156 verso-158.
[4] Ibidem, f. 156 verso.
[5] Ibidem, f. 148-148
verso.
