CARTE DE JUDECATĂ – act scris eliberat de la
o autoritate publică sau judiciară în care se consemnează soluţia dată într-un
proces, cu sau fără motivarea ei[1]. Exemplu: Răzeşii din satul Găureni, ţinutul Orhei, în plângerea din 25 mai
1814 adresată guvernatorului
civil interimar al Basarabiei scriu că „...bătrânul
Corniceşti, care provine de la strămoşul nostru Cozma Razan, a primit uric de la
domnul Bogdan[2]
din 8 mai 7003 (1495 – V.T.). Dar, ulterior, un alt bătrân –
Onufrieşti, a pretins la loturile noastre”. În urma judecăţii, ambele părţi
aflate în litigiu s-au împăcat şi ţineau în proprietate fiecare partea sa de pământ,
având şi documentul respectiv numit Carte de judecată[3].
Din
raportul ispravnicului ţinutului Soroca, funcţionarul de clasa a IX-a Somov, şi
al serdarului Varfolomei din 8 august 1816, prezentat preşedintelui
Comitetului Provizoriu al Basarabiei I.H. Kalagheorghe, aflăm că în
competenţa ispravnicului era şi soluţionarea litigiilor judiciare, examinarea a
tot felul de plângeri şi conflicte apărute între diferite persoane, parvenite
nu doar de la moşieri şi posesori, dar şi de la locuitorii de rând ai
ţinutului, care pentru soluţionarea litigiilor nu se mai adresează moşierilor,
dar toţi vin la isprăvnicie, care, după examinarea cazului, „…eliberează un
decret, numit Carte de judecată” [4].
[2] Este vorba de domnul Ţarii
Moldovei Bogdan al III-lea (cel Orb) – (iulie 1504 – aprilie 1517).
Data emiterii uricului, 8 mai 1495, nu corespunde cu anii de domnie a lui
Bogdan al III-lea. Neconcordanţa poate fi lămurită prin falsitatea actului.
[3] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 260, f. 3-4, 30-30 verso, 32-32 verso.
[4] Ibidem, F. 4,
inv. 1, d. 44, p. I, f. 109, 110-110 verso.
