HRISOV (рескрипт, открытый лист) – document prin care, în Ţările Române, domnul acorda
o danie, un privilegiu[1],
o imunitate sau întărea un transfer de proprietate. Toate legiuirile din sec. al
XVIII-XIX au fost întărite prin hrisoave domneşti; toate hotărârile sau
propunerile adunărilor de stări sau sfaturilor de obşte erau întărite prin
hrisoave care, în acest caz, erau calificate „hrisoave soborniceşti”. Valoarea
unui hrisov în dreptul medieval era precară din cauza concepţiei asupra puterii
personale a domnului: ea era limitată la durata domniei. De aceea, pentru a-şi
păstra vigoarea, hrisovul trebuia reînnoit la începutul fiecărei domnii.
Treptat, noţiunea de hrisov a fost înlocuită cu cea, modernă, de decret –
act de autoritate emis de şeful statului[2].
În timpul războiului ruso-turc
din anii 1806-1812 asemenea hrisoave (открытые листы) erau acordate negustorilor şi persoanelor de afaceri din guberniile
ucrainene şi ruse, de administraţia rusă din Principate, pentru a se ocupa cu
diferite activităţi comercial-industriale. Spre exemplu, la 28 iunie 1808
un asemenea hrisov a fost eliberat de Comandantul suprem al armatei ruse dislocate
în Moldova, Muntenia şi Basarabia, feldmareşalul Prozorovski, moşierului
Grabovski din gubernia Podolia pentru a putea deschide în Focşani, Bârlad,
Chilia şi în alte localităţi diferite magazine în care să fie realizate, la
preţuri rezonabile, pentru necesităţile armate, diferite feluri de făină, unt,
slănină, rachiu rusesc, diferite crupe şi alte produse alimentare. Dânsul urma
să beneficieze de dreptul de a exporta liber aceste mărfuri prin vămile
ruseşti, în baza decretului imperial din 4 februarie 1807[3]. Pornind
de la faptul că legislaţia moldovenească nu prevedea asemenea scutiri pentru
mărfurile ruseşti, în hrisov era stipulat că preşedintele în Divanele Moldovei
şi Munteniei, senatorul S.S. Kuşnikov, va întreprinde măsuri concrete
pentru soluţionarea întrebării. Ca rezultat, la 2 august 1808 Grabovski a primit
din partea Divanului un alt hrisov, în care era stipulat că „vodca urma să fie
scutită de orice taxe, iar celelalte produse alimentare şi băuturi să fie
supuse unor asemenea încasări, încât furnizorii în cauză să nu simtă povara lor
şi să rămână mulţumiţi”[4].
[1] Spre exemplu, după
nenumăratele plângeri ale ţiganilor, în 1808 Divanul Moldovei a eliberat
un hrisov ţiganilor ursari şi lingurari, prin care interzicea ispravnicilor şi
proprietarilor funciari să-i asuprească pe ţiganii nomazi din Moldova
(В.С. Зеленчук. Население Бессарабии и
Поднестровья в XIX в. (Этнические и
социально-демографические процессы). – Кишинев, 1979, c. 60.).
[2] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 226.
[4] Ibidem, f. 4.
