CAZAC DE COHORTĂ (когортный казак) – cazaci basarabeni locali, înrolaţi în
cadrul acestei categorii din rândurile ţăranilor, în special cei liberi, care
făceau serviciul pe lângă ispravnici, din partea anumitor sate, în locul
călăraşilor, în bază de contract. În 1820, la propunerea rezidentului
plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev, din 6 iunie, toţi cazacii
locali care n-au manifestat dorinţa de a mai face serviciul pe lângă
isprăvnicii au fost concediaţi. Majoritatea covârşitoare a cazacilor locali din
Basarabia, inclusiv 82 de persoane din cadrul isprăvniciilor, au refuzat să-şi
mai continue serviciul şi au fost transferaţi în categoria ţăranilor birnici.
Dar, o parte din cazaci au continuat să-şi îndeplinească serviciul în baza
mijloacelor financiare proprii, fiind în schimb eliberaţi de impozite şi
prestaţii locale, cu condiţia că nu se vor supune isprăvniciilor, dar se vor
numi în continuare cazaci de cohortă[1].
