CONSILIUL REGIONAL AL
BASARABIEI (Бессарабский Областной Совет) –
Consiliu instituit în baza Regulamentului privind administrarea Basarabiei din
29 februarie 1828, ca parte componentă a Administraţiei Regionale, în
locul Consiliului Suprem al Basarabiei.
Consiliul Regional
era alcătuit din opt membri: guvernatorul, viceguvernatorul, mareşalul regional
al nobilimii, preşedinţii tribunalelor regionale şi doi membri permanenţi
numiţi de Senat. Preşedinte al Consiliului regional era guvernatorul-general[1].
Consiliul Regional
avea următoarele competenţe:
•
alcătuirea devizului de cheltuieli
al regiunii;
•
gestionarea mijloacelor
financiare ale regiunii;
•
stabilirea prestaţiilor la
care era impusă populaţia regiunii;
•
dobândirea mijloacelor băneşti
pentru ameliorarea bunăstării populaţiei, industriei şi agriculturii;
•
construcţia şi repararea
drumurilor;
•
construcţia clădirilor în
mediul urban;
•
prevenirea abuzurilor care
puteau avea loc în regiune;
•
stabilirea prestaţiilor pentru
întreţinerea drumurilor;
•
supravegherea veniturilor şi
cheltuielilor din regiune;
•
aprovizionarea oraşelor cu pâine
în caz de secetă[2].
Spre deosebire de Consiliul
Suprem al Basarabiei care era instanţa supremă, Consiliul Regional nu avea
prerogative judecătoreşti şi nici dreptul de iniţiativă legislativă. El examina
doar chestiuni înaintate de guvernatorul-general, guvernator, Administraţia regională
şi mareşalul regional al nobilimii. Deciziile erau adoptate cu o majoritate de voturi.
Votul preşedintelui era hotărâtor. Deciziile care nu necesitau aprobarea
instanţelor superioare erau confirmate de guvernator şi deveneau executorii.
Guvernatorul-general avea dreptul de a anula deciziile Consiliului Regional.
Deciziile primite de Consiliul Regional cu caracter de completare a regulamentelor
existente urmau a fi aprobate şi de ministerele de resort din Rusia.
Consiliul Regional al
Basarabiei se convoca la şedinţe ordinare de două ori în an: în lunile mai şi
noiembrie, dar se putea convoca şi la şedinţe extraordinare, la cererea
guvernatorului general sau a guvernatorului, în cazul absenţei guvernatorului-general.
Regulamentul prevedea ca problemele urgente să fie soluţionate timp de o lună[3].
Ulterior, în
activitatea Consiliului Regional al Basarabiei au intervenit anumite schimbări.
În noiembrie 1834, P.I. Fiodorov înştiinţează Consiliul Regional al
Basarabiei că în legătură cu instituirea la 7 august 1834 a Departamentului
Asistenţei Publice din Basarabia şi cu alte chestiuni ce necesită o soluţionare
urgentă, după finisarea recensământului fiscal, activitatea Consiliului
Regional nu se mai încadrează în limita §48 al Regulamentului din 27 februarie
1828, dar necesită o activitate permanentă. Ca rezultat, P.I. Fiodorov
cere ca Consiliul Regional să-şi deschidă şedinţe permanente, să dispună
instituirea unei cancelarii şi aprobarea statelor de funcţii ale acestei
Cancelarii pentru a fi confirmată de guvernatorul general. În calitate de şef
al Cancelariei, P.I. Fiodorov l-a numit pe expeditorul Administraţiei
Regionale Kolodniţki. În componenţa Consiliului Regional intrau: mareşalul
regional al nobilimii Dimitriu, viceguvernatorul Climşa, preşedinţii tribunalelor
Civil şi Penal – Reva și Kurdanovski şi membrii permanenţi – Simonov
şi Sadunov, ultimul numit în martie 1834 în locul lui Ianovici. Este cert faptul
că M.S. Voronţov nu a venit la Chişinău nici în 1834, nici în anii
următori pentru a prezida şedinţele Consiliului Regional, dar i-a acordat acest
drept pentru totdeauna lui P.I. Fiodorov. La şedinţe nu participau nici
membrii permanenţi, sub pretextul că sunt bolnavi sau din alte cauze; aceştia preferau
să trăiască în Odesa[4].
Componenţa Consiliului
Regional al Basarabiei în anii 1828-1858 poate fi urmărită din schema de mai
jos.
Componenţa Consiliului Regional al
Basarabiei (1828-1858)[5]
Preşedinte – guvernatorul
general
Membri: guvernatorul,
viceguvernatorul, mareşalul regional al nobilimii, preşedinţii tribunalelor
civile şi penale şi doi membri permanenţi.
Membri permanenţi:
Simonov 1828-1837
Suşkov 1828-1829
Ianovici 1829-1834
Sigunov 1834-1842
Vald 1841-1844
Taranciuk 1844-1854
Kolomiiţov 1854-1855
Arşenevski 1855-1858
Secretari: Kolodniţki,
Semigradov, Sokonovski.
Consiliului
Regional al Basarabiei a existat până la 22 noiembrie 1873, când ministrul
de interne înaintează în Senatul Guvernant raportul despre lichidarea acestei
instituţii regionale şi transformarea regiunii în gubernie rusească, propunere
susţinută de Consiliul de Stat al Rusiei şi aprobată la 7 decembrie 1873 de
împăratul Alexandru al II-lea[6].
[2] Ibidem, f. 8-8 verso.
[3] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 1197, f. 8 verso-9.
[4] А.Накко. Бессарабская область в историческом,
экономическом и статис-тическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879,
c. 159-159 verso.
[5] Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor
populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. II,
p. 320-321, 323-324.
