COMITETUL DE DISTRICT AL CASEI DE
AJUTOR DIN CADRUL PAROHIILOR EVANGHELICE-LUTERANE (Окружной комитет вспомогательной кассы евангелическо-люте-ранских
приходов) –
comitet instituit în baza deciziei Comitetului de Miniştri din 16 septembrie
1866 şi confirmat de împărat, cu sediul în colonia Tarutino. Comitetul a fost instituit
în districtele consistoriale şi în oraşele unde erau consistorii evanghelice-luterane,
la insistenţa a 5 parohii luterane din Basarabia care solicitau un asemenea
Comitet de district în colonia Tarutino, aceasta fiind cea mai mare dintre colonii,
cu cca 28000 de locuitori, în scopul ajutorării Comitetului Central. Cererea
era motivată prin faptul că, odată cu formarea noilor aşezări (sate), apărea
necesitatea de a fi instituite şi noi parohii. Pentru instituirea în aceste
parohii a bisericilor şi a şcolilor, în condiţiile în care populaţia din noile
aşezări nu dispuneau de suficiente mijloace băneşti, era necesar un ajutor din
partea parohiilor locale. Iar dorinţa de a face donaţii în aceste parohii putea
creşte simţitor dacă se va şti că banii adunaţi vor fi folosiţi pentru
satisfacerea cerinţelor în aceste districte, în special pentru construirea de noi
biserici şi şcoli. Cu atât mai mult că la acel moment toate donaţiile
coloniştilor erau transmise în Comitetul de district din Odesa, care se afla
peste Nistru, la o distanţă destul de mare de coloniile din Basarabia. Deci, activitatea
Comitetului se putea limita doar la coloniile din gubernia Herson. Propunerea
respectiva a fost susţinută de ministrul de Interne și de ministrul Proprietăţilor
de stat[1].
