PRIVILEGIU COMERCIAL (торговая льгота) – privilegiu de care a beneficiat populaţia Basarabiei, în domeniul
comerţului, până la aplicarea la 26 septembrie 1830 a structurii de ghildă.
Concomitent cu adoptarea, la 29 aprilie
1818, a Regulamentului organizării administrative a Basarabiei, în provincie a intrat
în vigoare legislaţia rusă privind comerţul interior şi exterior. Starea
socială privilegiată a primit mari avantaje în domeniul comerţului. Nobilimea locală,
negustorii şi mica burghezie au fost egalaţi în drepturi cu cei din guberniile
interne ruse[1], cu toate că negustorii n-au
fost stratificaţi în ghilde, fapt ce nu le dădea posibilitate să se încadreze
în comerţul intergubernial. Potrivit tradiţiilor vechi moldoveneşti, nobilimea
basarabeană avea drepturi nelimitate de a se ocupa atât cu comerţul interior,
cât şi cu cel exterior, nefiind supusă regulamentului de ghildă şi celui
orăşenesc[2].
Ulterior, de dreptul de a se ocupa cu comerţul exterior au beneficiat şi alte
stări sociale. În iulie 1820, Guvernul Regional al Basarabiei a primit
dispoziţia lui A.N. Bahmetev de a acorda „…tuturor locuitorilor, încadraţi
în comerţ, dreptul de a se ocupa liber cu comerţul exterior, fără nici un fel de
privilegii pentru careva din ei”[3],
drept de care beneficiau, potrivit tradiţiilor moldoveneşti, toţi locuitorii.
