REZIDENT PLENIPOTENŢIAR AL BASARABIEI (Полномоченный наместник Бессарабской области) | Muzeul din inima mea |

REZIDENT PLENIPOTENŢIAR AL BASARABIEI (Полномоченный наместник Бессарабской области)



REZIDENT PLENIPOTENŢIAR AL BASARABIEI (Полномоченный наместник Бессарабской области) – post instituit prin decret imperial, emis de Alexandru I şi adus la cunoştinţă Comitetului de Miniştri la 26 mai 1816, în scopul unei administrări mai eficiente a Basarabiei din partea Administraţiei imperiale ruse. Funcţia de rezident plenipotenţiar al Basarabiei i-a fost acordată, la început, guvernatorului militar al Podoliei, general-locotenentului A.N. Bahmetev. Prin acest decret Basarabia era scoasă din subordinea directă a ministerelor şi dată în administrarea guvernatorului[1].
Întrebarea în cauză a fost discutată la început la cererea lui
Alexandru I la şedinţa Comitetului de Miniştri din 15 ianuarie 1816. Ulterior, la şedinţa Comitetului de Miniştri din 26 mai 1816 contele Arakceev a declarat că registrul cu documentele referitoare la problemele ce ţin de administrarea Basarabiei a fost examinat de împărat, după care l-a pus la dispoziţia contelui Capo d’Istria pentru a-i informa pe membrii Comitetului. Registrul includea mai multe documente: 1. Decretul Senatului Guvernant cu privire la numirea guvernatorului militar al Podoliei, general-locotenentului A.N. Bahmetev în funcţia de rezident plenipotenţiar al Basarabiei; 2. Decretul pe numele lui A.N. Bahmetev cu instrucţiuni speciale şi alte anexe; 3. Decretul Senatului Guvernant cu privire la numirea în postul de şef al Cancelariei rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei a funcţionarului de clasa a VII-a Tumkovski şi în calitate de traducător a lui Ignatovici, funcţionar de clasa a VIII-a[2].
Decretul includea 5 articole care se refereau, în special, la modalitatea de instituire în funcţie a lui A.N. Bahmetev. Ministerele de resort urmau să-i transmită rezidentului toate documentele cu referire la administrarea Basarabiei aflate în aceste instituţii, regiunea nefiind considerată mai mult în acea stare de dependenţă, în care se aflau guberniile interne ruse faţă de aceste instituţii. În afară de Ministerul de Interne, care urma să continue corespondenţa cu A.N. Bahmetev privitor la stabilirea în provincie a sârbilor, bulgarilor şi coloniştilor din ducatul Varşoviei. Cât priveşte metodele de pedeapsă a funcţionarilor pentru comiterea infracţiunilor de serviciu, apoi, până la instituirea instituţiilor judiciare, A.N. Bahmetev urma să se conducă de regulamentele elaborate de Comitetul de Miniştri, iar procesele respective să le expedieze Curţii Penale de Apel din Herson[3].
Prin urmare, instituirea în Basarabia a funcţiei de rezident plenipotenţiar a însemnat, de fapt, preluarea de către A.N. Bahmetev a atribuţiilor exercitate de guvernatorul civil şi militar, atribuţii pe care le deţinea la acel moment I.M. Hartingh, cu acea deosebire că rezidentul plenipotenţiar se subordona direct împăratului şi era împuternicit să elaboreze proiectul unui nou regulament privind organizarea administrativă a Basarabiei[4].
Cu numirea în funcţia de guvernator general al Novorosiei a contelui M.S. Voronţov, în baza deciziei imperiale din 7 mai, adusă la cunoştinţă Senatului Guvernant la 14 mai 1823, funcţia de rezident plenipotenţiar al Basarabiei a fost cumulată de noul guvernator. La 28 iulie 1823 M.S. Voronţov a intrat în exerciţiul funcţiei de guvernator general al Novorosiei şi de rezident plenipotenţiar al Basarabiei[5].
Pe parcursul anilor funcţia de rezident plenipotenţiar al Basarabiei a fost suplinită de următoarele persoane (Tabelul 7):
Tabelul 7

Rezidenţii plenipotenţiari ai Basarabiei (1816-1828)*


1.
A.N. Bahmetev
1816-1820
3.
M.S. Vo­ron­ţov
1823-1826
2.
I.N. Inzov
1820-1823
4.
F.P. Palen**
1826-1828

 

* Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. II, p. 317.

** În funcţie de rezident plenipotenţiar interimar al Basarabiei.



[1] ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXIII, 1816, №26289. – СПб., 1830, с. 866.
[2] ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXIII, 1816, №26289. – СПб., 1830, c. 867.
[3] Ibidem, p. 867-868.
[4] Despre instituţia rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei a se vedea mai detaliat: Dinu Poştarencu. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei. I. – Chişinău, 2005, p. 17-22.
[5] ANRM, F. 3, inv. 1, d. 312, f. 169-169 verso.