ŞCOALĂ LANCASTERIANĂ DIN BASARABIA (Ланкастерская школа в Бессарабии)

ŞCOALĂ LANCASTERIANĂ DIN BASARABIA (Ланкастерская школа в Бессарабии) – instituită la 28 mai 1823 la propunerea contelui I.A. Capo d’Istria. La început, în Chişinău, Bălţi şi Ismail, iar mai târziu în Bender şi Hotin, aceste şcoli se bazau pe sistemul învăţământului reciproc[1].

Sistemul de învăţământ lancasterian[2] poartă numele pedagogului englez Joseph Lancaster (1771-1838), care învăţa fără plată copiii
săraci. Fiind susţinut de Korston şi Fox, fondatorii British and foreign Society for educaţion instituie prima şcoală normală, după sistemul învăţământului reciproc, care ulterior a căpătat o largă răspândire în Europa. Sistemul de învăţământ lancasterian este original prin faptul că metodele de instruire nu poartă un caracter pur religios. Predarea religiei se limita la citirea Bibliei, fără comentarii, iar în şcoli erau primiţi elevi de diferite confesiuni religioase[3].

Şcolile lancasteriene din Basarabia erau subordonate Administraţiei Eparhiale de Chişinău şi Hotin, care numea pedagogi din rândul seminariştilor, preventiv pregătiţi pentru acest lucru. Administrarea directă era efectuată de protectorii locali şi de şefii de poliţie, în afară de şcolile din Chişinău şi din Bender, care erau sub supravegherea directă a Administraţiei Eparhiale. În aceste şcoli erau primiţi copii din toate categoriile sociale. Ei învăţau să citească şi să scrie şi primele 4 reguli aritmetice, în baza dispoziţiei editate în 1823 de Departamentul Învăţământului Public. Elevii claselor superiore studiau o data în săptămână Katehizisul[4].

În Basarabia, şcolile lancasteriene au fost introduse la iniţiativa şi la dorinţa lui Alexandru I, care, în urma vizitei sale din 1818 în noua provincie, a dispus, prin secretatul său de stat contele I.A. Capo d’Istria, să se facă toate pregătirile necesare pentru a institui în Basarabia şcoli de învăţământ reciproc[5]. Dar, dorinţa împăratului nu a putut fi realizată decât în anul 1824. Acesta din diferite motive, în special din lipsa învăţătorilor specializaţi în această metodă de instruire şi a materialului didactic necesar. Pentru soluţionarea acestei probleme, la 17 martie 1820 Guvernul Regional, prin intermediul lui Bahmetev, se adresează mitropolitului G.Bănulescu-Bodoni cu cererea să fie recomandaţi trei tineri care să cunoască bine atât ruseşte, cât şi româneşte, pentru a fi trimişi, pe socoteala statului, la Petersburg. Acolo, aceștia urmau să se specializeze în aplicarea metodei lancasteriene şi, în acelaşi timp, să supravegheze corectura tablelor româneşti. Mitropolitul Gavriil a recomandat trei tineri studenţi de la Seminarul Teologic din Chişinău: pe Iacob Hâncu, mai târziu autor de manuale didactice româneşti, Laurenţiu Kuniţki şi Teodor Bobeicu, care, plecând la Sankt Petersburg, au urmat timp de un an Institutul Pedagogic. În iulie 1824, terminând studiile, ei se întorc la Chişinău, dar intră din nou în seminar, deoarece, din cauza că lipsea materialul didactic (care nu se tipărise), şcolile lancasteriene n-au putut fi deschise[6].

Pentru alcătuirea şi tipărirea tablelor[7] necesare, încă în luna martie 1820 mitropolitul Gavriil a fost rugat să trimită la Petersburg o colecţie de manuale didactice româneşti, precum şi un dicţionar rus-român. În iulie, după ce au fost expediate cărţile cerute, cu excepţia dicţionarului care la acea vreme încă nu exista, Capo d’Istria îl înştiinţează pe mitropolitul Gavriil că tablele în limba română sunt gata şi cerea să fie redactate şi trimise înapoi pentru a începe tipărirea lor. Între timp, s-a constat că tablele trimise la Chişinău pentru a fi redactate erau alcătuite după modelul celor din străinătate, că nu corespundeau mentalităţii şi gradului de dezvoltare a poporului rus şi conţin mai multe cunoştinţe „dăunătoare”; în special, că nu erau pătrunse de spiritul religios. De aceea, s-a dispus anularea tablelor vechi, iar cu alcătuirea celor noi a fost împuternicit arhiepiscopul Filaret, care a introdus în ele mai multe noţiuni de religie, fragmente din Sfânta Scriptură, Vechiul şi Noul Testament. În aprilie 1821, Capo d’Istria îl informează despre această decizie pe arhiepiscopul Dimitrie Sulima (1821-1844), care a urmat la scaunul mitropoliei, informându-l că în curândă vreme îi va fi trimis completul de tabele pentru a fi traduse în româneşte şi tipărite la tipografia mitropolitană din Chişinău[8]. La finele anului 1822 tablele au fost gata.

Prima şcoală lancasteriană din Chişinău a fost deschisă la 7 februarie 1824 (sub conducerea lui Iacob Hâncu), în Bălţi – la 11 mai (sub conducerea lui Teodor Bobeicu), iar în Ismail – la 26 mai acelaşi an (sub conducerea lui Laurenţiu Kuniţki)[9]. În anul 1824, la cererea rectorului seminarului V.Purişchevici, au fost înfiinţate încă două scoli lancasteriene: la 13 martie – la Bender, avându-l ca învăţător pe absolventul Seminarului Teologic Andrei Timo­şev­ski, şi la 7 decembrie – la Hotin, avându-l ca învăţător pe absolventul Seminarului Teologic Ioan Rodostat[10]. În 1833, în cele 5 scoli lancasteriene îşi făceau studiile 375 elevi: în şcoala din Chişinău – 136 elevi, din Ismail – 77, din Bălţi – 40, din Hotin – 73 şi din Bender – 49 elevi[11]. În afară de aceste cinci şcoli, în această perioadă mai funcţiona o şcoală lancasteriană – în colonia bulgară Bolgrad din judeţul Ismail. În anul 1843 şcoli lancasteriene au mai fost deschise în Orhei, Soroca şi Cahul, iar la 14 august 1846 este întemeiată o a doua şcoală la Chişinău[12].

După înfiinţarea primelor cinci şcoli, arhiepiscopul Dimitrie Sulima adresează poporului o pastorală redactată în text paralel, românesc şi rusesc, în care îndeamnă părinţii să-şi trimită copii la şcoală şi în care era redată modalitatea de funcţionare a acestor instituţii de învăţământ.

Încăperile pentru şcoli erau arendate de şefii de poliţie la dispoziţia Administraţiei Financiare. La 7 octombrie 1826 Consiliul Suprem al Basarabiei discută întrebare cu privire la arendarea încăperilor pentru şcolile lancasteriene din Ismail, Bender şi Hotin, iar mai târziu şi pentru cea din Bălţi[13]; la 12 octombrie sunt confirmate contractele de arendă pentru aceste şcoli[14]. Pentru întreţinerea şcolilor lancasteriene din Basarabia se cheltuiau anual 3780 rub. asignate. În fiecare şcoală activau câte un învăţător, care primea salariu: în şcoala din Chişinău – 300 rub., în celelalte 4 şcoli – câte 250 ruble. Potrivit deciziei Comitetului de Miniştri din 30 decembrie 1834, şcolile lancasteriene din Basarabia aflate în subordinea Administraţiei Eparhiale locale au fost transmise în subordinea Ministerului Învăţământului Public[15].

Dar, şcolile lancasteriene n-au prins rădăcini în pătura largă a poporului, iar încercările de a înfiinţa şcoli lancasteriene la sate n-au dat nici un rezultat. După cum constată V.M. Neaga, la sfârşitul celui de-al patrulea deceniu, o parte din şcoli, cu excepţia celei din Chişinău, se transformă în clase pregătitoare pe lângă gimnaziile ţinutale care au început să ia fiinţă, iar altele s-au contopit cu noile şcoli parohiale care au apărut în Basarabia în urma decretării Regulamentului despre şcolile parohiale din 1836[16].

---

[1] ПСЗРИ. Собр. II, т. IX, 1834, отд. второе. – СПб., 1835, Прибавление к IX-му тому второго собрания Законов Российской Империи, №7710 „a”, c. 15.

[2] La începutul sec. al XIX-lea, un oarecare Bell, englez de origine, a deschis în oraşul Mandras o şcoală elementară, la baza căreia era pus principiul instruirii reciproce. În cursul anului şcolar elevii erau repartizați și instruiți în mai multe grupe, după gradul cunoştinţelor însuşite: cei mai noi învăţau de la cei mai vechi cu ajutorul unor table intuitive, special concepute în acest sens. Sistemul nou necesita puţini învăţători (Vladimir N. Neaga. Şcolile lancasteriene. – În: Şcoala basarabeană. Revistă de cultură pedagogică şi de apărare a intereselor învăţătoreşti. – Chişinău, 1934, Anul II, aprilie-mai 1934, nr. 1-2, p. 2).

[3] Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон. – СПб., 1896, Т. XVII, с. 330-331; Российский гуманитарный энциклопедический словарь. Том. III. – М., 2002, с. 576.

[4] ПСЗРИ. Собр. II, т. IX, 1834, отд. второе, №7710 „a”. – СПб., 1835, При-бавление к IX-му тому второго собрания Законов Российской Империи, c. 15.

[5] Despre introducerea sistemului de învăţământ lancasterian în Basarabia a se vedea mai detaliat: М.Ганицкий. Ланкастерские школы в Бессарабии. – În: КЕВ, 1877, №21, 1-15 ноября, с. 993-1016; 1878, №2, 15-31 января, с. 43-48.

[6] Vladimir N. Neaga. Op. cit., p. 3.

[7] Tablă – coală de hârtie groasă, de mărimea 60x52 cu textul românesc scris cu litere slavone (Ibidem, p. 4-5).

[8] Ibidem, p. 3-4.

[9] М.Ганицкий. Ланкастерские школы в Бессарабии. – În: КЕВ, 1878, №2, 15-31 января, с. 44, 47; Dinu Poştarencu. O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812-1940). – Chişinău, 1998, p. 12.

[10] M.Ganişki. Op. cit, p. 48; Vladimir N. Neaga. Op. cit., p. 3.

[11] ПСЗРИ. Собр. II, т. IX, 1834, отд. второе, №7710^”a”. – СПб., 1835, При-бавление к IX-му тому второго собрания Законов Российской Империи, c. 15.

[12] Dinu Poştarencu. Op. cit., p. 20-21.

[13] ANRM, F. 3, inv. 1, d. 461, p. I, f. 141, 142.

[14] Ibidem, f. 321, 341-341 verso.

[15] ПСЗРИ. Собр. II, т. IX, отд. второе, 1834, №7710^”a”. – СПб., 1835, При-бавление к IX-му тому второго собрания Законов Российской Империи, c. 16.

[16] Vladimir N. Neaga. Op. cit., p. 7.